mistic definitie

11 definiții pentru mistic

MÍSTIC, -Ă, mistici, -ce, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține misticismului, care se referă la misticism; care vădește misticism. 2. S. m. și f. Adept al misticismului. 3. Adj. Irațional sau inexplicabil pe cale rațională; secret, tainic. ◊ Testament mistic = testament secret. 4. S. f. Totalitatea orientărilor și practicilor propagate de misticism sau de o doctrină mistică (1); p. ext. misticism. – Din fr. mystique.
MÍSTIC, -Ă, mistici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care aparține misticismului, care se referă la misticism; care vădește misticism. 2. S. m. și f. Adept al misticismului. 3. Adj. Care are un înțeles ascuns; care rămâne neînțeles; inexplicabil pe cale rațională; secret, tainic. ◊ Testament mistic = testament secret. 4. S. f. Totalitatea orientărilor și practicilor propagate de misticism sau de o doctrină mistică (1); p. ext. misticism. – Din fr. mystique.
MÍSTIC, -Ă, mistici, -e, adj. 1. Stăpînit de misticism, care vădește misticism. Aveau o teamă neînțeleasă, mistică. VLAHUȚĂ, O. A. III 49. Cu doi ochi ca două basme mistice, adînce, dalbe. EMINESCU, O. I 32. ♦ (Substantivat) Adept al misticismului. Dumnezeul misticului modern e ba natura, ba suprema iubire. GHEREA, ST. CR. II 315. 2. Cu înțeles ascuns, tainic, neînțeles. într-o oglindă de buzunar... domnii de la senat examinează cum le vine surîsul mistic. ARGHEZI, P. T. 108. Lucruri mistice, subtilități metafizice îi atrăgeau cugetarea. EMINESCU, N. 36. Calcule geometrice zidite după o închipuită și mistică sistemă. ID. IB. 45. ◊ Testament mistic (sau secret) = testament semnat de testator și prezentat de acesta tribunalului competent, închis sau sigilat și pe a cărui față exterioară judecătorul întocmește un proces-verbal autentic.
místic adj. m., s. m., pl. místici; adj. f., s. f. místică, pl. místice
místic adj. m., s. m., pl. místici; (persoană) f. sg. místică, pl. místice
MÍSTIC, -Ă adj. 1. Stăpânit de misticism. 2. Ascuns, neștiut, tainic. // s.m. și f. Adept al misticismului. [Cf. fr. mystique, lat. mysticus – ascuns].
MÍSTIC, -Ă I. adj. 1. stăpânit de misticism. 2. ascuns, neștiut, tainic. II. s. m. f. adept al misticismului. III. s. f. orientare în cadrul religiei sau gândirii filozofico-religioase care afirmă posibilitatea contactului direct sau comuniunii între om și divinitate; misticism. (< fr. mystique, gr. mystikos)
MÍSTIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de misticism; propriu misticismului. Idei ~ce. 2) (despre persoane) Care vădește misticism; cu manifestări de misticism. 3) Care conține o taină; plin de mister; tainic; misterios; enigmatic. /<fr. mystique
MÍSTIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al misticismului. /<fr. mystique
mistic a. 1. alegoric: sensul mistic al sfintei Scripturi; 2. care rafinează asupra materiilor religiunii: scriitor mistic; 3. plin de mister: a misticei religii ’ntunecoase cete EM. ║ m. cel cufundat în misticitate.
*místic, -ă adj. (vgr. mystikós). Figurat, alegoric: scara mistică a sfîntuluĭ Ion. Relativ la misticizm: scriitoriĭ misticĭ. Dedat misticizmuluĭ, visător, contemplativ și tăcut: caracter mistic. Subst. Persoană dedată misticizmuluĭ. Adv. În mod mistic.

mistic dex

Intrare: mistic (adj.)
mistic adjectiv
Intrare: mistic (s.m.)
mistic substantiv masculin