Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru misiune

M├ŹSIE s. f. v. misiune.
MISI├ÜNE, misiuni, s. f. 1. ├Äns─ârcinare, ├«mputernicire dat─â cuiva, sarcin─â de a face un anumit lucru. 2. Grup de persoane (oficiale) trimis ├«ntr-o ╚Ťar─â str─âin─â cu un anumit scop (de obicei diplomatic); delega╚Ťie. ÔŚŐ Misiune diplomatic─â = oficiu sau reprezentan╚Ť─â diplomatic─â cu grad de ambasad─â sau de lega╚Ťie, condus─â de un ambasador sau de un ministru plenipoten╚Ťiar. 3. Ac╚Ťiune de propagare a cre╚Ötinismului ├«n ╚Ť─âri cu alt─â religie dominant─â; (cu sens colectiv) preo╚Ťi trimi╚Öi ├«ntr-o astfel de ac╚Ťiune; p. ext. numele centrului religios de misiune (3). 4. Rol, rost, datorie, menire. [Pr.: -si-u-. ÔÇô Var.: (├«nv., 1) m├şsie s. f.] ÔÇô Din fr. mission, lat. missio, -onis.
M├ŹSIE s. f. v. misiune.
MISI├ÜNE, misiuni, s. f. 1. ├Äns─ârcinare, ├«mputernicire dat─â cuiva, sarcin─â de a face un anumit lucru. 2. Grup de persoane (oficiale) trimis ├«ntr-o ╚Ťar─â str─âin─â cu un anumit scop (de obicei diplomatic); delega╚Ťie. ÔŚŐ Misiune diplomatic─â = reprezentan╚Ť─â diplomatic─â a unui stat, condus─â de un ambasador sau de un ministru plenipoten╚Ťiar. 3. Ac╚Ťiune de propagare a cre╚Ötinismului ├«n ╚Ť─âri cu alt─â religie dominant─â; institu╚Ťie religioas─â dintr-o asemenea ╚Ťar─â, prin care se propag─â cre╚Ötinismul. 4. Rol, rost, datorie, menire. [Pr.: -si-u-. ÔÇô Var.: (1, ├«nv.) m├şsie s. f.] ÔÇô Din fr. mission, lat. missio, -onis.
M├ŹSIE s. f. v. misi├║ne.
MISI├ÜNE, misiuni, s. f. 1. ├«ns─ârcinare dat─â cuiva, ├«mputernicire, sarcin─â de a face ceva, delegare; rol, rost, menire. Clasa muncitoare are misiunea istoric─â de a desfiin╚Ťa exploatarea capitalist─â ╚Öi a construi societatea socialist─â. R. HOT. I 94. Am misiunea grea s─â-╚Ťi comunic rezultatul judec─â╚Ťii dumitale. SAHIA, N. 83. Misiunea poeziei este de a ├«nt─âri sufletele prin pictura patimilor, mizeriilor ╚Öi m─âririlor umanit─â╚Ťii. BOLLIAC, O. 64. 2. Grup de persoane trimis ├«ntr-o ╚Ťar─â str─âin─â cu un scop special (de obicei diplomatic). 3. (Cu sens colectiv) Preo╚Ťi trimi╚Öi ├«ntr-o ╚Ťar─â spre a propaga religia cre╚Ötin─â; p. ext. cl─âdirea ╚Öi anexele ├«ntemeiate de misionari ├«n vederea acestui scop. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) m├şsie (CARAGIALE, O. I 107, B─éLCESCU, O. II 10) s. f.
m├şsie (├«nv.) (-si-e) s. f., art. m├şsia (-si-a), g.-d. art. m├şsiei; pl. m├şsii, art. m├şsiile (-si-i-)
misi├║ne (-si-u-) s. f., g.-d. art. misi├║nii; pl. misi├║ni
m├şsie (indemniza╚Ťie) s. f. (sil. -si-e), art. m├şsia (sil. -si-a), g.-d. art. m├şsiei; pl. m├şsii, art. m├şsiile (sil. -si-i-)
misi├║ne (├«ns─ârcinare, grup de reprezentan╚Ťi, propagare, menire) s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. misi├║nii; pl. misi├║ni
MISIÚNE s. 1. v. însărcinare. 2. v. menire.
M├ŹSIE s.f. 1. Plat─â suplimentar─â pentru o deta╚Öare din serviciu sau pentru o deplasare pe teren. 2. V. misiune (1). [Pron. -si-e, gen. -iei. / < lat. missio].
MISI├ÜNE s.f. 1. ├Äns─ârcinare, rol, func╚Ťie ├«ncredin╚Ťat─â cuiva. 2. Delega╚Ťie trimis─â de un stat ├«n str─âin─âtate cu un scop determinat (├«n special diplomatic). ÔÖŽ Reprezentan╚Ť─â diplomatic─â permanent─â condus─â de un ministru plenipoten╚Ťiar. 3. Ac╚Ťiunea de propagare a cre╚Ötinismului ├«n ╚Ť─ârile cu o alt─â religie dominant─â. [Pron. -si-u-, var. misie s.f. / cf. fr. mission, it. missione, lat. missio].
MISI├ÜNE s. f. 1. ├«ns─ârcinare, func╚Ťie ├«ncredin╚Ťat─â cuiva; rol, rost, menire. ÔÖŽ ~ diplomatic─â = oficiu sau reprezentan╚Ť─â diplomatic─â permanent─â cu grad de ambasad─â sau lega╚Ťie, condus─â de un ambasador sau de un nun╚Ťiu. 2. delega╚Ťie trimis─â de un stat ├«n str─âin─âtate cu un scop determinat. 3. ac╚Ťiunea de propagare a cre╚Ötinismului ├«n ╚Ť─ârile cu o alt─â religie. (< fr. mission, lat. missio)
MISI├ÜNE ~i f. 1) Sarcin─â acordat─â cuiva ├«n vederea realiz─ârii unei ac╚Ťiuni. 2) Reprezentan╚Ť─â diplomatic─â a unui stat ├«n alt stat. 3) Grup de persoane (oficiale) trimis undeva cu un anumit scop; delega╚Ťie. 4) Organiza╚Ťie de cre╚Ötini care propag─â religia cre╚Ötin─â ├«n statele cu alt─â credin╚Ť─â dominant─â. [G.-D. misiunii; Sil. -si-u-] /<fr. mission, lat. missio, ~onis
misiune f. 1. ├«ns─ârcinare, putere dat─â cuiva spre a face ceva; misiune diplomatic─â, ╚Ötiin╚Ťific─â; 2. predicarea Evangheliei: misiunea apostolilor; 3. preo╚Ťi trimi╚Öi ├«n dep─ârtare spre a converti pe infideli.
*m├şsie, V. misiune.
*misi├║ne f. (lat. m├şssio, -├│nis, d. mittere, missum, a trimete. V. ad-, co-, de-, e-, per- ╚Öi pro-misiune, tri-met). ├Äns─ârcinare, putere dat─â cu─şva de a face ceva ├«n numele t─â┼ş: misiune diplomatic─â, apostoli─ş lu─ş Iisus Hristos avea┼ş misiunea de a predica Evanghelia. Comisiune, persoane trimese cu o ├«ns─ârcinare: misiunea str─âin─â a sosit. Plat─â dat─â p. o misiune (ce─şa ce ├«n armat─â se nume╚Öte m├şsie: at├«ta sold─â ╚Öi at├«ta la sut─â misie).
MISIUNE s. 1. ├«ns─ârcinare, sarcin─â, (├«nv. ╚Öi reg.) slujb─â, (├«nv.) memuriet, s─ârcinare, solie. (A avut o ~ grea.) 2. chemare, menire, rol, rost, sarcin─â, (reg.) menin╚Ť─â, (livr. fig.) sa-cerdo╚Ťiu. (╚śi-a ├«mplinit ~.)
ORDIN DE MISIUNE document oficial ├«n care se ├«nregistreaz─â efectuarea fiec─ârui zbor cuprinz├ónd diverse date legate de tipul aeronavei, componen╚Ťa echipajului, scopul zborului, zona de ac╚Ťiune sau ruta, ├«n─âl╚Ťimea maxim─â de zbor etc.
DER MOHR HAT SEINE ARBEIT GETAN; DER MOHR KANN GEHEN (germ.) maurul ╚Öi-a ├«ndeplinit misiunea; maurul poate s─â plece ÔÇô Schiller, ÔÇ×FiescoÔÇŁ, act. III, scena 4. Ast─âzi, formul─â glumea╚Ť─â, de retragere, atunci c├ónd sim╚Ťi c─â nu mai este nevoie de prezen╚Ťa sau de serviciile tale.
a pleca ├«n misiune expr. (intl.) a se deplasa ├«n vederea comiterii unei infrac╚Ťiuni.

Misiune dex online | sinonim

Misiune definitie

Intrare: misiune
misie substantiv feminin
  • silabisire: -si-e
misiune substantiv feminin
  • silabisire: -si-u-