misit definitie

13 definiții pentru misit

MISÍT, misiți, s. m. 1. Persoană care mijlocește o tranzacție comercială; intermediar, samsar. 2. (Înv.) Emisar, sol. – Din ngr. mesitis.
MISÍT, misiți, s. m. 1. Persoană care mijlocește o tranzacție comercială; intermediar, samsar. 2. (Înv.) Emisar, sol. – Din ngr. mesitis.
MISÍT, misiți, s. m. 1. Persoană care mijlocește o afacere comercială; intermediar, mijlocitor, samsar. Un misit alergă după el, pînă la vagon, cu capul descoperit, rugîndu-l ceva. C. PETRESCU, S. 168. 2. (Învechit, în forma mesit) Emisar, mesager, trimis, sol. Mesiții mării-tale ii vor aduce ferecați. ODOBESCU, S. I 83. – Variantă: mesit s. m.
misít s. m., pl. misíți
misít s. m., pl. misíți
MISÍT s. intermediar, mijlocitor, samsar, (reg.) mecler, (înv.) sensal. (~ într-o tranzacție comercială.)
MISÍT s. v. delegat, emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis.
misít (misíți), s. m.1. Agent de schimb. – 2. Intermediar, traficant. Ngr. μεσίτης (Berneker, II, 39; Tiktin), cf. bg., alb. mesit. – Der. misitie, s. f. (ocupația misitului; trafic, mai ales de influență), din ngr. μεσιτία; misiti, vb. (a interveni, a face trafic), din ngr. μεσιτεύω.
MISÍT ~ți m. 1) înv. Persoană care mijlocea o afacere comercială; samsar; intermediar; comisionar. 2) Persoană împuternicită cu o misiune specială; trimis; delegat. /<ngr. mesitis
misit m. Mold. samsar, mijlocitor. [V. mesit].
misít și (vechĭ) mesít m. (ngr. mesitis, vgr. mesites, mijlocitor, d. mésos, mediŭ. V. mesenter și mediŭ). Mijlocitor, comisionar, samsar în afacerĭ comerciale. Telal, acela care duce slugĭ la stăpîn. – Fem. misită, pl. e. V. barîșnic, malercă.
MISIT s. intermediar, mijlocitor, samsar, (reg.) mecler, (înv.) sensal. (~ într-o tranzacție comercială.)
misit s. v. DELEGAT. EMISAR. ÎMPUTERNICIT. MESAGER. REPREZENTANT. SOL. TRIMIS.

misit dex

Intrare: misit
misit substantiv masculin