misie definitie

2 intrări

23 definiții pentru misie

MÍSIE s. f. v. misiune.
MISIÚNE, misiuni, s. f. 1. Însărcinare, împuternicire dată cuiva, sarcină de a face un anumit lucru. 2. Grup de persoane (oficiale) trimis într-o țară străină cu un anumit scop (de obicei diplomatic); delegație. ◊ Misiune diplomatică = oficiu sau reprezentanță diplomatică cu grad de ambasadă sau de legație, condusă de un ambasador sau de un ministru plenipotențiar. 3. Acțiune de propagare a creștinismului în țări cu altă religie dominantă; (cu sens colectiv) preoți trimiși într-o astfel de acțiune; p. ext. numele centrului religios de misiune (3). 4. Rol, rost, datorie, menire. [Pr.: -si-u-. – Var.: (înv., 1) mísie s. f.] – Din fr. mission, lat. missio, -onis.
MÍSIE s. f. v. misiune.
MISIÚNE, misiuni, s. f. 1. Însărcinare, împuternicire dată cuiva, sarcină de a face un anumit lucru. 2. Grup de persoane (oficiale) trimis într-o țară străină cu un anumit scop (de obicei diplomatic); delegație. ◊ Misiune diplomatică = reprezentanță diplomatică a unui stat, condusă de un ambasador sau de un ministru plenipotențiar. 3. Acțiune de propagare a creștinismului în țări cu altă religie dominantă; instituție religioasă dintr-o asemenea țară, prin care se propagă creștinismul. 4. Rol, rost, datorie, menire. [Pr.: -si-u-. – Var.: (1, înv.) mísie s. f.] – Din fr. mission, lat. missio, -onis.
MÍSIE s. f. v. misiúne.
MISIÚNE, misiuni, s. f. 1. însărcinare dată cuiva, împuternicire, sarcină de a face ceva, delegare; rol, rost, menire. Clasa muncitoare are misiunea istorică de a desființa exploatarea capitalistă și a construi societatea socialistă. R. HOT. I 94. Am misiunea grea să-ți comunic rezultatul judecății dumitale. SAHIA, N. 83. Misiunea poeziei este de a întări sufletele prin pictura patimilor, mizeriilor și măririlor umanității. BOLLIAC, O. 64. 2. Grup de persoane trimis într-o țară străină cu un scop special (de obicei diplomatic). 3. (Cu sens colectiv) Preoți trimiși într-o țară spre a propaga religia creștină; p. ext. clădirea și anexele întemeiate de misionari în vederea acestui scop. – Variantă: (învechit) mísie (CARAGIALE, O. I 107, BĂLCESCU, O. II 10) s. f.
mísie (înv.) (-si-e) s. f., art. mísia (-si-a), g.-d. art. mísiei; pl. mísii, art. mísiile (-si-i-)
misiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. misiúnii; pl. misiúni
mísie (indemnizație) s. f. (sil. -si-e), art. mísia (sil. -si-a), g.-d. art. mísiei; pl. mísii, art. mísiile (sil. -si-i-)
misiúne (însărcinare, grup de reprezentanți, propagare, menire) s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. misiúnii; pl. misiúni
MISIÚNE s. 1. v. însărcinare. 2. v. menire.
MÍSIE s.f. 1. Plată suplimentară pentru o detașare din serviciu sau pentru o deplasare pe teren. 2. V. misiune (1). [Pron. -si-e, gen. -iei. / < lat. missio].
MISIÚNE s.f. 1. Însărcinare, rol, funcție încredințată cuiva. 2. Delegație trimisă de un stat în străinătate cu un scop determinat (în special diplomatic). ♦ Reprezentanță diplomatică permanentă condusă de un ministru plenipotențiar. 3. Acțiunea de propagare a creștinismului în țările cu o altă religie dominantă. [Pron. -si-u-, var. misie s.f. / cf. fr. mission, it. missione, lat. missio].
MISIÚNE s. f. 1. însărcinare, funcție încredințată cuiva; rol, rost, menire. ♦ ~ diplomatică = oficiu sau reprezentanță diplomatică permanentă cu grad de ambasadă sau legație, condusă de un ambasador sau de un nunțiu. 2. delegație trimisă de un stat în străinătate cu un scop determinat. 3. acțiunea de propagare a creștinismului în țările cu o altă religie. (< fr. mission, lat. missio)
MISIÚNE ~i f. 1) Sarcină acordată cuiva în vederea realizării unei acțiuni. 2) Reprezentanță diplomatică a unui stat în alt stat. 3) Grup de persoane (oficiale) trimis undeva cu un anumit scop; delegație. 4) Organizație de creștini care propagă religia creștină în statele cu altă credință dominantă. [G.-D. misiunii; Sil. -si-u-] /<fr. mission, lat. missio, ~onis
misiune f. 1. însărcinare, putere dată cuiva spre a face ceva; misiune diplomatică, științifică; 2. predicarea Evangheliei: misiunea apostolilor; 3. preoți trimiși în depărtare spre a converti pe infideli.
*mísie, V. misiune.
*misiúne f. (lat. míssio, -ónis, d. mittere, missum, a trimete. V. ad-, co-, de-, e-, per- și pro-misiune, tri-met). Însărcinare, putere dată cuĭva de a face ceva în numele tăŭ: misiune diplomatică, apostoliĭ luĭ Iisus Hristos aveaŭ misiunea de a predica Evanghelia. Comisiune, persoane trimese cu o însărcinare: misiunea străină a sosit. Plată dată p. o misiune (ceĭa ce în armată se numește mísie: atîta soldă și atîta la sută misie).
MISIUNE s. 1. însărcinare, sarcină, (înv. și reg.) slujbă, (înv.) memuriet, sărcinare, solie. (A avut o ~ grea.) 2. chemare, menire, rol, rost, sarcină, (reg.) menință, (livr. fig.) sa-cerdoțiu. (Și-a împlinit ~.)
ORDIN DE MISIUNE document oficial în care se înregistrează efectuarea fiecărui zbor cuprinzând diverse date legate de tipul aeronavei, componența echipajului, scopul zborului, zona de acțiune sau ruta, înălțimea maximă de zbor etc.
DER MOHR HAT SEINE ARBEIT GETAN; DER MOHR KANN GEHEN (germ.) maurul și-a îndeplinit misiunea; maurul poate să plece – Schiller, „Fiesco”, act. III, scena 4. Astăzi, formulă glumeață, de retragere, atunci când simți că nu mai este nevoie de prezența sau de serviciile tale.
Misi/ci, -cu, -e v. Misail III 2, 3.
a pleca în misiune expr. (intl.) a se deplasa în vederea comiterii unei infracțiuni.

misie dex

Intrare: misiune
misie substantiv feminin
  • silabisire: -si-e
misiune substantiv feminin
  • silabisire: -si-u-
Intrare: Misie
Misie