mischiu definitie

2 intrări

10 definiții pentru mischiu

MISCHÍU, -ÍE, mischii, s. n., adj. (Înv. și reg.) 1. S. n. Oțel de calitate superioară. 2. Adj. De culoarea oțelului; cenușiu-vânăt. – Din ngr. dimiski „de Damasc”.
MISCHÍU, -ÍE, mischii, s. n., adj. (Înv. și reg.) 1. S. n. Oțel de calitate superioară. 2. Adj. De culoarea oțelului; cenușiu-vânăt. – Din ngr. dimiski „de Damasc”.
MISCHÍU s. m. (Învechit) Oțel tare din care se fac de obicei tocile sau amnare. Paloș din teacă scotea Și la mischiu că-l trăgea. PĂSCULESCU, L. P. 267. – Variantă: mischíe (PĂSCULESCU, L. P. 218, ȘEZ. VII 60) s. f.
mischíu1 (înv., reg.) adj. m., f. mischíe; pl. m. și f. mischíi
mischíu2 (înv., reg.) s. n., art. mischíul
mischíu adj. m., f. mischíe; pl. m. și f. mischíi
mischíu s. n., art. mischíul
mischiu n. Mold. oțel magnetizat: amnar de mischiu. [Vechiu-rom. meschiu = turc. MYSKAL].
mischíŭ și meschíŭ n. (turc. myskal, o unealtă de netezit metalele prețioase). Vechĭ. Oțel. – Și miscắŭ și muscắŭ.
MISCHIU subst. „oțel” < Damasc, etim. dată de Bogrea (DR I) prin formele intermediare: damaskie, dimiskie, care denumesc otelul de Damasc. 1. Misco b. (C Bog). 2. Mișcă, M. (IO 47). 3. Mischi (ib.); -e fam., act.; -i s. 4. Mischiu (Ard); -l (17 B III 523); -l, Vladul din satul Mischii (AO XVI 105). 5. Miscul, Dinu (Sd XXII).

mischiu dex

Intrare: mischiu
mischiu adjectiv substantiv neutru
Intrare: Mischiu
Mischiu