Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru mis─â

M├ŹS─é, mise, s. f. Compozi╚Ťie muzical─â polifonic─â pentru cor ╚Öi soli╚Öti, adesea cu acompaniament instrumental, scris─â pe textul tradi╚Ťional al liturghiei catolice. ÔÇô Din lat. missa.
M├ŹS─é, mise, s. f. Compozi╚Ťie muzical─â polifonic─â pentru cor ╚Öi soli╚Öti, scris─â pe textul liturghiei, care se c├ónt─â ├«n timpul serviciului religios catolic. ÔÇô Din lat. missa.
m├şs─â (compozi╚Ťie muzical─â) s. f., g.-d. art. m├şsei; pl. m├şse
m├şs─â (muz.) s. f., g.-d. art. m├şsei; pl. m├şse
M├ŹS─é s. (MUZ., BIS.) 1. mes─â. (~ la catolici.) 2. mis─â funebr─â = recviem.
M├ŹS─é s. v. liturghie.
M├ŹS─é s.f. (Muz.) Mes─â. [< lat.bis. missa].
M├ŹS─é s. f. compozi╚Ťie polifonic─â religioas─â care se c├ónt─â, cu sau f─âr─â acompaniament instrumental, ├«n bisericile romano-catolice ├«n cadrul liturghiei. (< lat. missa)
mis─â s. v. LITURGHIE.
mis─â (< lat. missa, fr. messe; germ. Messe; engl. Mass; it. messa; sp. misa) (din lat. missio sau dimissio, ÔÇ×trimitere, ├«ncheiereÔÇŁ, expresia ÔÇ×Ite missa estÔÇŁ, rostit─â de preot la sf├ór╚Öitul echivala ini╚Ťial cu invita╚Ťia adresat─â celor de alt─â credin╚Ť─â de a p─âr─âsi biserica) 1. Sec╚Ťiunea principal─â a ceremonialului liturgic cre╚Ötin. Dup─â doctrina religioas─â pe care o deserve╚Öte, dup─â lb. oficial─â de cult ╚Öi modul de organizare a serviciului divin se disting: a) m. cat. (oficiat─â ├«n lb. lat. ÔÇô azi ├«n lb. na╚Ťional─â, ├«n bis. cat. din V Europei); b) m. glagolitic─â ╚Öi biz. (oficiate ├«n lb. slav. ╚Öi ├«n lb. na╚Ťionale ├«n bis. ort. din N-E ╚Öi respectiv S-E Europei ╚Öi cunoscut─â sub denumirea de liturghie*) ╚Öi c) m. copt─â sau coptic─â (a egiptenilor cre╚Ötina╚Ťi, slujit─â ├«n lb. copt─â). M. cat. se compune din aprox. 15 episoade ÔÇô recitate sau c├óntate (solistic sau ├«n grup) ÔÇô or├ónduite ├«n trei momente: introductiv, central ╚Öi final. ├Än forma ei primitiv─â, m. nu avea structura de azi, unele p─âr╚Ťi ad─âug├óndu-se pe parcurs. Textele pentru m., consider─â exege╚Ťii, sunt antedatate anului 600 ╚Öi este evident c─â multe din c├ónt─ârile acestei perioade au fost intonate de enoria╚Öi cu toate c─â unele erau sus╚Ťinute de Schola Cantorum* (corul pontifical). C─âtre sec. 10 c├óntarea m. a fost abandonat─â de c─âtre congrega╚Ťie datorit─â, probabil, complexit─â╚Ťii muzicii care solicita interpretarea de c─âtre c├ónt─âre╚Ťi profesioni╚Öti. Dup─â na╚Öterea contrapunctului*, compozitorii au utilizat c├ónturi greg.* pentru cantus firmus*-ul m., acestea constituind tema* comun─â pentru ├«ntreaga lucrare, conferindu-i astfel un caracter ciclic*. Cinci dintre episoadele c├óntate ale ceremonialului se oficiaz─â ├«n mod obligatoriu, ├«n tot timpul anului, ╚Öi alc─âtuiesc ordinarium*-ul (ÔÇ×obi╚ÖnuitÔÇŁ) m. (Kyrie*, Gloria*, Credo*, Sanctus*, Benedictus*, Agnus Dei*); celelalte se execut─â numai ├«n anumite circumstan╚Ťe ╚Öi formeaz─â proprium*-ul (ÔÇ×caracteristicÔÇŁ) m. (1) [Introit*, Gradual (1), Alleluia* ÔÇô ├«nlocuit ├«n zilele de doliu de Offertorium ╚Öi Communio etc.]. Con╚Ťinutul secven╚Ťelor constitutive ale m. catolice (text ╚Öi muzic─â) ╚Öi ordinea succesiunii acestora se fixeaz─â ├«n linii generale ├«n sec. 8-10. Dup─â modul de celebrare, m. poate fi: m. cantata (preotul singur), m. lecta (preotul care doar cite╚Öte textele), m. solemnis (bogat─â din punct de vedere muzical, preotul fiind secondat de diaconi ╚Öi subdiaconi). M. oficiat─â cu prilejul unor funeralii poart─â numele de Requiem*. 2. Lucrare vocal─â sau vocal-instr. bazat─â pe textul literar al celor cinci episoade ale ordinarium-ului m (1). M. ├«ncepe s─â se constituie ca gen muzical specific ├«n epoca polif. timpurii (sec. 9-12). Ini╚Ťial, ea utilizeaz─â ÔÇô ├«n tratare contrapunctic─â* ÔÇô melodiile greg.* consacrate ale m. (1). ÔÖŽ M. era cunoscut─â dup─â numele c├óntului greg. utilizat. Cu timpul s-au folosit pentru cantus firmus* ╚Öi melodii pop. (melodia LÔÇÖhomme arm├ę, utilizat─â ├«n crea╚Ťiile lor de G. Dufay, J. des Pr├ęs ╚Öi Palestrina). M. a parcurs mai multe etape (de evolu╚Ťie sau involu╚Ťie), ├«ncep├ónd cu sec. 14, c├ónd Guillaume de Machault a compus prima sa m. ├«n patru p─âr╚Ťi. ├Än aceast─â perioad─â se stabile╚Öte baza ╚Ötiin╚Ťific─â ╚Öi practic─â a muzicii bis., ├«ntre compozitorii reprezentativi num─âr├óndu-se G. Dufay ╚Öi G. Binchois. Urmeaz─â o epoc─â de ├«nflorire (├«n sec. 15) care include pe J. Obrecht, Okeghem ╚Öi al╚Ťi membri ai a╚Öa-numitei ╚Öcoli neerlandeze*. Genialul elev al lui Okeghem, J. des Pr├ęs a ├«mbog─â╚Ťit, la sf├ór╚Öitul sec. 15, patrimoniul muzical eclaziastic cu 32 m. care au devenit celebre fiind ├«ntrebuin╚Ťate ├«n mod curent ├«n serviciul religios (datorit─â poate ╚Öi faptului c─â lucr─ârile au fost tip─ârite). Al─âturi de el, crea╚Ťii de referin╚Ť─â au realizat ╚Öi A. Willaert, C. de Rore, C. Festa. Diverse abuzuri ├«n privin╚Ťa apelului la melodii ╚Öi texte neliturgice au ├«nt├órziat evolu╚Ťia genului, care cunoa╚Öte un nou punct culminant ├«n a doua decad─â a sec. 16, precedat─â de instituirea reformelor necesare ╚Öi dominat─â de personalitatea lui Giovanni Pierluigi da Palestrina care a avut ca sarcin─â revizuirea regulilor de scriitur─â polif. Missa Papae Marcelli a fost privit─â ca un model ├«n ceea ce prive╚Öte perfec╚Ťiunea polif. (v. Roman─â, ╚ścoala). El a scris mai mult de 90 de m. ╚Öi alte lucr─âri de factur─â bis. Exemplul lui Palestrina a fost urmat de L. di Vittoria ╚Öi G. Fr. Anerio la Roma, G. Gabrieli ╚Öi Giovanni Groce la Vene╚Ťia, O. di Lasso ├«n ╚Ü─ârile de Jos ╚Öi W. Byrd ├«n Marea Britanie. ├Än epoca post-renascentist─â, m. se ├«ndep─ârteaz─â treptat de c├óntul liturgic tradi╚Ťional, re╚Ťin├ónd numai textul lit. al acestuia. Dezvoltarea muzicii instr. ╚Öi a muzicii laice, ├«nceputurile oratoriului* au marcat o nou─â cotitur─â ├«n evolu╚Ťia genului. Cu Gregorio Allegri ├«n 1652, ╚Öcoala lui Palestrina a trecut ├«ntr-o nou─â etap─â, acomp. instr. a fost introdus ├«n m. a cappella*. Al. Scarlatti ╚Öi Fr. Durante au scris m. la sf├ór╚Öitul sec. 17 ╚Öi ├«nceputul sec. 18, dominat de personalitatea lui J.S. Bach, a c─ârui M. ├«n si minor este probabil cea mai grandioas─â crea╚Ťie coral─â scris─â vreodat─â pentru serviciul liturgic. Lucr─âri de referin╚Ť─â au scris G.B. Pergolese, J. Haydn, W.A. Mozart, L. van Beethoven, L. Cherubini, Fr. Listz, A. Bruckner, Leos Jan├í─Źek, I. Stravinski, A. Jolivet. Stilul acestor lucr─âri reflect─â schimb─ârile care au avut loc ├«n crea╚Ťia muzical─â. ÔÖŽ M. polifonic─â a cappella. Apogeul ei apar╚Ťine Rena╚Öterii*, epoca de ├«nflorire a polif. vocale. Primele ├«nceputuri ale m. polif. au constat ├«n din fragmente izolate, la mai multe voci (2), pentru ca mai t├órziu ciclul (I, 1) s─â fie realizat prin al─âturarea unor p─âr╚Ťi de provenien╚Ť─â diferit─â: M. de Tournai, Toulouse, Barcelona, Besan├žon (sec. 14). Prima lucrare omogen─â, compus─â ├«n ├«ntregime de un singur autor, a fost ├«n aceast─â perioad─â M. Notre-Dame de Machault. ├Än sec. 15, prin crea╚Ťia lui Dufay ╚Öi apoi a celorlal╚Ťi compozitori flamanzi, m. se constituie ├«ntr-un ciclu unitar, av├ónd ca principiu unificator cantus-firmus*-ul, prezent ├«n toate p─âr╚Ťile sale. Acesta consta dintr-o melodie religioas─â sau laic─â (ex. chanson*-ul fr. LÔÇÖhomme arm├ę a servit drept. c. f. pentru numeroase m. ale epocii). C. f. repartizat de obicei la tenor (3) ie╚Öea ├«n eviden╚Ť─â prin duratele* mari ╚Öi egale din care era format, str─âb─ât├ónd ├«ntreaga m. ca un fir conduc─âtor ╚Öi servind ├«n acela╚Öi timp ca suport al edificiului polif., bazat pe o tehnic─â imitativ-canonic─â de mare virtuozitate. ├Än m. sec. 16, forma rigid─â c. f. este abandonat treptat pentru a face loc unei melodii de baz─â cu un profil ritmic mai liber ╚Öi variat, prezent─â ├«n toate p─âr╚Ťile m. ╚Öi subliniat─â prin tratare imitativ─â la toate vocile. Datorit─â acestei manevre caracteristic─â formei de motet*, m. sec. 16 devine un ciclu de motete construite pe aceea╚Öi melodie, promov├ónd astfel principiul monotematismului* ╚Öi al varia╚Ťiei*. Al─âturi de aceast─â form─â, numit─â m. parafraz─â, bazat─â pe dezvoltarea unei melodii religioase, laice sau creat─â de compozitor, ├«n sec. 16 apare din ce in ce mai des m. parodie, care utilizeaz─â ca element generator un fragment polif. dintr-o lucrare deja elaborat─â, motet sau madrigal* din crea╚Ťia proprie sau a altor autori. (Ex. m. Lauda Sion de Palestrina este construit─â pe ├«nceputul motetului s─âu cu acela╚Öi nume, bazat la r├óndul lui pe melodia cunoscutei secven╚Ťe (I, 1)). M. polif. ajunge la cea mai mare des─âv├ór╚Öire ├«n crea╚Ťia lui Palestrina, care ├«nsumeaz─â peste 100 de m., dintre care cea mai cunoscut─â este Missa Papae Marcelli, considerat─â, ├«nc─â de la apari╚Ťia ei, drept model de claritate pentru m. polif. M. palestrian─â ├«n general reprezint─â genul ├«n care stilul* acestui autor se arat─â ├«n ├«ntreaga sa perfec╚Ťiune.

Mis─â dex online | sinonim

Mis─â definitie

Intrare: mis─â
mis─â substantiv feminin