miruitor definitie

6 definiții pentru miruitor

MIRUITÓR, miruitori, s. m. (Rar) Preot care miruiește1. [Pr.: -ru-i-] – Mirui1 + suf. -tor.
MIRUITÓR, miruitori, s. m. (Rar) Preot care miruiește1. [Pr.: -ru-i-] – Mirui1 + suf. -tor.
MIRUITÓR, miruitori, s. m. Preot care miruiește. A sărutat apoi mîna miruitorului. GALACTION, O. I 175.
miruitór (rar) (-ru-i-) s. m., pl. miruitóri
miruitór s. m. (sil. -ru-i-), pl. miruitóri
miruitór, miruitori s. m. 1. Preot care miruiește; mirodot. 2. Mic obiect din metal argintat, lung de câțiva cm și subțire, terminat în formă de cruce, cu care preotul miruiește pe credincioși. – Din mirui + suf. -tor.

miruitor dex

Intrare: miruitor
miruitor substantiv masculin
  • silabisire: -ru-i-