Definiția cu ID-ul 47025:
MIRUÍ1, miruiesc,
vb. IV.
Tranz. 1. A unge pe credincioși cu mir2 (pe frunte).
2. A consfinți în funcție un domnitor, un cleric etc., ungându-i fruntea cu mir2. ♦
P. gener. (
Fam.) A numi într-o funcție (importantă).
3. Fig. (
Fam.) A lovi pe cineva la cap;
p. ext. a omorî. [
Prez. ind. și: mírui] – Din
sl. mirovati. Mirui dex online | sinonim
Mirui definitie