mirositor definitie

18 definiții pentru mirositor

MIROSITÓR, -OÁRE, mirositori, -oare, adj. Care are (și răspândește) un miros (2); odorific. – Mirosi + suf. -tor.
MIROSITÓR, -OÁRE, mirositori, -oare, adj. Care are (și răspândește) un miros (2); odorific. – Mirosi + suf. -tor.
MIROSITÓR, -OÁRE, mirositori, -oare, adj. Care miroase (de obicei plăcut), care are sau răspîndește un miros, mai ales frumos, parfumat. Se gîndeau tustrei fumînd iarba cea nouă și mirositoare. SADOVEANU, O. VII 23. Îl freacă pe dinăuntru cu... buruiene mirositoare și prielnice albinelor. CREANGĂ, P. 238. Puse jos dulcea lui sarcină pe malul mirositoral unui lac albastru. EMINESCU, N. 65. – Variantă: amirositór, -oáre adj.
bíne mirositór adv. + adj.
mirositór adj. m., pl. mirositóri; f. sg. și pl. mirositoáre
mirositór adj. m. pl. mirositóri; f. sg. și pl. mirositoáre
MIROSITÓR adj. odorant, odorifer. (Substanță ~oare.)
SĂLCIUȚĂ-MIROSITOÁRE s. v. răchițică.
TRESTIE-MIROSITOÁRE s. v. obligeană.
Mirositor ≠ nemirositor
MIROSITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care miroase; care emană miros. Parfum ~. /a mirosi + suf. ~tor
mirositor a. care dă miros bun: flori mirositoare.
mirositór, -oáre adj. Care răspîndește miros plăcut. V. puturos.
MIROSITOR adj. odorant, odorifer. (Substanță ~.)
RĂU-MIROSITOR adj. 1. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scîrbos, urît, (livr.) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (înv. și pop.) scîrnav, (înv.) scîrbavnic, scîrbelnic. (O duhoare ~.) 2. infect, împuțit, puturos, viciat, (livr.) fetid, pestilențial. (Aer ~.)
sălciuță mirositoare s. v. RĂCHIȚICĂ.
trestie-mirositoare s. v. OBLIGEANĂ.
Elaeagnus angustifolia L., « Salcie mirositoare, Sălcioară ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori mici, foarte parfumate, cu miros dulceag, în interior galbene, pe dinafară alburii, pedunculate, erecte (perigon campanulat și. sudate de el 4 stamine), solidare sau cîte trei, la subsuoara frunzelor. (Fructul, o drupă falsă, galbenă-cenușie, cărnoasă, uscată, se coace în sept. Arbore mic, spinos care, datorită micilor solzi stelați care îl acoperă, are un aspect argintiu. Tulpină cu scoarță brună, netedă, subțire, coroană deasă, ramuri tinere argintii-cenușii apoi maro-închis, spinoase. Frunze scurt-pețiolate, 4-8 cm lungime, lanceolat-liniare, întregi, verzi pe față, pe dos argintii, cu nervuri penate, distincte, solzos-păroase.

mirositor dex

Intrare: mirositor
mirositor
Intrare: trestie-mirositoare
trestie-mirositoare substantiv feminin