Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru mirositor

MIROSIT├ôR, -O├üRE, mirositori, -oare, adj. Care are (╚Öi r─âsp├ónde╚Öte) un miros (2); odorific. ÔÇô Mirosi + suf. -tor.
MIROSIT├ôR, -O├üRE, mirositori, -oare, adj. Care are (╚Öi r─âsp├ónde╚Öte) un miros (2); odorific. ÔÇô Mirosi + suf. -tor.
MIROSIT├ôR, -O├üRE, mirositori, -oare, adj. Care miroase (de obicei pl─âcut), care are sau r─âsp├«nde╚Öte un miros, mai ales frumos, parfumat. Se g├«ndeau tustrei fum├«nd iarba cea nou─â ╚Öi mirositoare. SADOVEANU, O. VII 23. ├Äl freac─â pe din─âuntru cu... buruiene mirositoare ╚Öi prielnice albinelor. CREANG─é, P. 238. Puse jos dulcea lui sarcin─â pe malul mirositoral unui lac albastru. EMINESCU, N. 65. ÔÇô Variant─â: amirosit├│r, -o├íre adj.
b├şne mirosit├│r adv. + adj.
mirositór adj. m., pl. mirositóri; f. sg. și pl. mirositoáre
mirositór adj. m. pl. mirositóri; f. sg. și pl. mirositoáre
MIROSIT├ôR adj. odorant, odorifer. (Substan╚Ť─â ~oare.)
S─éLCIU╚Ü─é-MIROSITO├üRE s. v. r─âchi╚Ťic─â.
TRESTIE-MIROSITOÁRE s. v. obligeană.
Mirositor Ôëá nemirositor
MIROSITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care miroase; care emană miros. Parfum ~. /a mirosi + suf. ~tor
mirositor a. care d─â miros bun: flori mirositoare.
mirositór, -oáre adj. Care răspîndește miros plăcut. V. puturos.
MIROSITOR adj. odorant, odorifer. (Substan╚Ť─â ~.)
R─éU-MIROSITOR adj. 1. dezagreabil, dezgust─âtor, displ─âcut, dizgra╚Ťios, gre╚Ťos, greu, infect, ├«mpu╚Ťit, nepl─âcut, nesuferit, puturos, r─âu, resping─âtor, sc├«rbos, ur├«t, (livr.) fetid, miasmatic, pestilen╚Ťial, repugnant, repulsiv, (├«nv. ╚Öi pop.) sc├«rnav, (├«nv.) sc├«rbavnic, sc├«rbelnic. (O duhoare ~.) 2. infect, ├«mpu╚Ťit, puturos, viciat, (livr.) fetid, pestilen╚Ťial. (Aer ~.)
s─âlciu╚Ť─â mirositoare s. v. R─éCHI╚ÜIC─é.
trestie-mirositoare s. v. OBLIGEAN─é.
Elaeagnus angustifolia L., ┬ź Salcie mirositoare, S─âlcioar─â ┬╗. Specie care ├«nflore╚Öte prim─âvara-vara. Flori mici, foarte parfumate, cu miros dulceag, ├«n interior galbene, pe dinafar─â alburii, pedunculate, erecte (perigon campanulat ╚Öi. sudate de el 4 stamine), solidare sau c├«te trei, la subsuoara frunzelor. (Fructul, o drup─â fals─â, galben─â-cenu╚Öie, c─ârnoas─â, uscat─â, se coace ├«n sept. Arbore mic, spinos care, datorit─â micilor solzi stela╚Ťi care ├«l acoper─â, are un aspect argintiu. Tulpin─â cu scoar╚Ť─â brun─â, neted─â, sub╚Ťire, coroan─â deas─â, ramuri tinere argintii-cenu╚Öii apoi maro-├«nchis, spinoase. Frunze scurt-pe╚Ťiolate, 4-8 cm lungime, lanceolat-liniare, ├«ntregi, verzi pe fa╚Ť─â, pe dos argintii, cu nervuri penate, distincte, solzos-p─âroase.

Mirositor dex online | sinonim

Mirositor definitie

Intrare: mirositor
mirositor
Intrare: trestie-mirositoare
trestie-mirositoare substantiv feminin