MIRONOSÍȚĂ, mironosițe, s. f. 1. (Bis.) Fiecare dintre femeile care, după Noul Testament, au dus balsamuri la mormântul lui Isus pentru a-i unge trupul; p. gener. femeie cucernică, smerită. ◊ Expr. A face pe mironosița = a-și lua aere de nevinovăție, a simula pietate și modestie. ♦ Epitet dat unei femei prefăcute, care simulează nevinovăția, modestia. 2. Specie de fluture cu aripile din față albe cu pete cafenii și cu cele din spate cenușii-albăstrii (Lymantria monacha). – Din sl. mironosica.

MIRONOSÍȚĂ, mironosițe, s. f. 1. (Bis.) Fiecare dintre femeile care au dus balsamuri la mormântul lui Isus pentru a-i unge trupul; p. gener. femeie cucernică, smerită. ◊ Expr. A face pe mironosița = a-și lua aere de nevinovăție, a simula pietate și modestie. ♦ Epitet dat unei femei prefăcute, care simulează nevinovăția, modestia. 2. Specie de fluture cu aripile din față albe cu pete cafenii și cu cele din spate cenușii-albăstrii (Lymantria monacha). – Din sl. mironosica.

MIRONOSÍȚĂ, mironosițe, s. f. 1. Femeie cucernică, smerită; (ironic) femeie fățarnică, de o smerenie și nevinovăție ipocrită și afectată. Copila vorbăreață și nebu- mutică de totdeauna deveni gînditoare, tăcută și spăsită ca o mironosiță. VLAHUȚĂ, O. A. I 119. ◊ Expr. A face pe mironosița = a-și lua aere de nevinovăție, a simula pietate și modestie. ◊ (Adjectival, fig.) Trandafirul cel înfocat, crinii de argint, lăcrămioarele sure ca mărgăritarul, mironosițele viorele și florile toate s-adunară. EMINESCU, N. 29. 2. Specie de fluture cu aripile de dinainte albe cu pete cafenii și cele de dinapoi cenușii-albăstrii (Lymantria monacha). Un neam al mironosiței aduce mari stricăciuni și arborilor din grădină. SIMIONESCU, B. R. 389.

mironosíță s. f., g.-d. art. mironosíței; pl. mironosíțe

mironosíță s. f., g.-d. art. mironosíței; pl. mironosíțe

MIRONOSÍȚĂ ~e f. 1) Femeie evlavioasă. 2) fig. Femeie ipocrită, care simulează evlavie și nevinovăție. /<sl. mironosica

mironosițe f. pl. femei evlavioase, purtătoare de mir, cari se duseră la mormântul lui Isus spre a-i unge trupul de pe cruce, dar cărora îngerul le vesti învierea Domnului: săptămâna mironosițelor, a doua săptămână după Paști.

mironosíță f., pl. e (vsl. mironosica, d. mira, mir, unsoare, și nositi, a purta. V. prinos). Ev. Femeĭe care aduce mir. Fig. Iron. Femeĭe spăsită (de un aspect foarte modest), uneorĭ și de o smerenie afectată. V. motrună.

a face pe mironosița expr. (peior.) a-și lua aere de nevinovăție, a simula smerenie și modestie.