MIRMIDÓN, mirmidoni, s. m. (Livr.; în basme) Pitic2. – Din fr. myrmidon.

MIRMIDÓN, mirmidoni, s. m. (Livr.; în basme) Pitic2. – Din fr. myrmidon.

mirmidón (livr.) s. m., pl. mirmidóni

mirmidón s. m., pl. mirmidóni

MIRMIDÓN s.m. (Mit.) Pitic. ♦ (Fig.) Om fără importanță, fără valoare. [< fr. myrmidon, cf. gr. myrmidones – numele unei populații din Tracia].

MIRMIDÓN s. m. 1. (mit.) pitic. 2. (fig.) om fără importanță, fără valoare. (< fr. myrmidon, lat. myrmidones)

Mirmidon n. 1. Mit. numele unui popor foarte pitic al cărui rege fu Achile; 2. fig. om de puțin merit și cu pretențiuni exagerate sau ridicole.

MIRMIDON (< fr.) s. m. 1. (La pl.) Populație antică care ar fi trăit în Tesalia și al cărei rege ar fi fost Achile. 2. P. ext. Persoană de mică înălțime. pitic. ♦ Fig. Om fără importanță, fără valoare.