Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru miriște

MÍRIȘTE, miriști, s. f. Teren agricol pe care au rămas, după recoltare, părțile inferioare ale tulpinilor de cereale sau de la alte plante cultivate; (colectiv) părțile inferioare ale acestor tulpini, rămase în pământ după recoltare. – Din bg. merište.
MÍRIȘTE, miriști, s. f. Teren agricol pe care au rămas, după recoltare, părțile inferioare ale tulpinilor de cereale păioase sau ale altor plante cultivate; (colectiv) totalitate a tulpinilor retezate, rămase cu rădăcina în pământ după recoltare, pe un teren agricol. – Din bg. merište.
MÍRIȘTE, miriști, s. f. Cîmp de pe care s-au secerat păioasele, rămînînd în pămînt rădăcina și partea de jos a tulpinilor; (cu sens colectiv) totalitatea tulpinilor retezate, rămase pe pămînt după seceriș. Tot tîrgul s-a adunat pe miriștea din fața regimentului, în lungul drumului. SADOVEANU, O. VI 231. După cîteva ceasuri de rătăcire in fînețele cosite și de-a curmezișul miriștilor țepoase, trebuia să odihnim în amiaz, la moară. C. PETRESCU, S. 24. Miriștea arămie se întindea nesfârșită. REBREANU, R. I 70.
míriște s. f., g.-d. art. míriștii; pl. míriști
míriște s. f., g.-d. art. míriștii; pl. míriști
MÍRIȘTE s. (reg.) miriștină, secerătură. (Oile pășteau pe ~.)
míriște (míriști), s. f. – Teren după recoltare. – Var. (Trans.) miriștină. Bg. merište (Berneker, II, 37; Conev 68; Candrea), din tc. mera, cf. merea. Mai puțin probabilă der. din sl. mirŭ (Capidan, RF, II, 280).
MÍRIȘTE ~i f. 1) Câmp de pe care s-a cosit grâul sau alte cereale și pe care au rămas părțile inferioare ale tulpinilor. 2) fig. Barbă țepoasă. /<bulg. merište
miriște f. locul unde a fost sămânat grâu: roua dimineții pe miriști risipită BOL. [Slav. MIRIȘTE].
míriște f. (bg. merište, d. merá, pășune. V. merea). Vechĭ. Grâne secerate lăsate încă pe ogor. Azĭ. Locu pe unde s’a secerat (grîu, orzu, ovăsu, meĭu). – Și mé-. Și miriștină, pl. ĭ (Trans.).
MIRIȘTE s. (reg.) miriștină, secerătură. (Oile pășteau pe ~.)
a o da în miriște expr. a avea legături amoroase extraconjugale.
a o lua pe arătură / pe câmpii / pe miriște expr. (iron.) a devia de la subiectul unei discuții.

miriște definitie

miriște dex

Intrare: miriște
miriște substantiv feminin