MIRESMÁ, miresmez, vb. I. Tranz. (Rar) A înmiresma. – Din mireasmă.

MIRESMÁT, -Ă, miresmați, -te, adj. (Rar) Înmiresmat. – V. miresma.

MIRESMÁ, miresmez, vb. I. Tranz. (Rar) A înmiresma. – Din mireasmă.

MIRESMÁT, -Ă, miresmați, -te, adj. (Rar) Înmiresmat. – V. miresma.

miresmá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 miresmeáză

miresmá vb., ind. prez. 1 sg. miresméz, 3 sg. și pl. miresmeáză

MIRESMÁ vb. v. îmbălsăma, înmiresma, parfuma.

MIRESMÁT adj. v. îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, parfumat.

mirezmésc v. intr. (d. mireazmă). Vechĭ. Rar. Miros. V. tr. Parfumez.

miresma vb. v. ÎMBĂLSĂMA. ÎNMIRESMA. PARFUMA.

miresmat adj. v. ÎMBĂLSĂMAT. ÎMBĂTĂTOR. ÎNMIRESMAT. PARFUMAT.