Dicționare ale limbii române

2 intrări

11 definiții pentru miresmat

MIRESMÁ, miresmez, vb. I. Tranz. (Rar) A înmiresma. – Din mireasmă.
MIRESMÁT, -Ă, miresmați, -te, adj. (Rar) Înmiresmat. – V. miresma.
MIRESMÁ, miresmez, vb. I. Tranz. (Rar) A înmiresma. – Din mireasmă.
MIRESMÁT, -Ă, miresmați, -te, adj. (Rar) Înmiresmat. – V. miresma.
miresmá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 miresmeáză
miresmá vb., ind. prez. 1 sg. miresméz, 3 sg. și pl. miresmeáză
MIRESMÁ vb. v. îmbălsăma, înmiresma, parfuma.
MIRESMÁT adj. v. îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, parfumat.
mirezmésc v. intr. (d. mireazmă). Vechĭ. Rar. Miros. V. tr. Parfumez.
miresma vb. v. ÎMBĂLSĂMA. ÎNMIRESMA. PARFUMA.
miresmat adj. v. ÎMBĂLSĂMAT. ÎMBĂTĂTOR. ÎNMIRESMAT. PARFUMAT.

miresmat definitie

miresmat dex

Intrare: miresmat
miresmat adjectiv
Intrare: miresma
miresma verb grupa I conjugarea a II-a