Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru miresmare

MIRESM├ü, miresmez, vb. I. Tranz. (Rar) A ├«nmiresma. ÔÇô Din mireasm─â.
MIRESM├üRE, miresm─âri, s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a miresma ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. miresma.
MIRESM├ü, miresmez, vb. I. Tranz. (Rar) A ├«nmiresma. ÔÇô Din mireasm─â.
MIRESM├üRE, miresm─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a miresma ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. miresma.
miresmá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 miresmeáză
miresmáre (rar) s. f., g.-d. art. miresmắrii; pl. miresmắri
miresm├í vb., ind. prez. 1 sg. miresm├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. miresme├íz─â
miresmáre s. f., g.-d. art. miresmării; pl. miresmări
MIRESMÁ vb. v. îmbălsăma, înmiresma, parfuma.
MIRESMÁRE s. v. îmbălsămare, înmiresmare, parfumare.
mirezm├ęsc v. intr. (d. mireazm─â). Vech─ş. Rar. Miros. V. tr. Parfumez.
miresma vb. v. ÎMBĂLSĂMA. ÎNMIRESMA. PARFUMA.
miresmare s. v. ÎMBĂLSĂMARE. ÎNMIRESMARE. PARFUMARE.

Miresmare dex online | sinonim

Miresmare definitie

Intrare: miresma
miresma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: miresmare
miresmare substantiv feminin