MIRESMÁ, miresmez, vb. I. Tranz. (Rar) A înmiresma. – Din mireasmă.

MIRESMÁ, miresmez, vb. I. Tranz. (Rar) A înmiresma. – Din mireasmă.

miresmá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 miresmeáză

miresmá vb., ind. prez. 1 sg. miresméz, 3 sg. și pl. miresmeáză

MIRESMÁ vb. v. îmbălsăma, înmiresma, parfuma.

mirezmésc v. intr. (d. mireazmă). Vechĭ. Rar. Miros. V. tr. Parfumez.

miresma vb. v. ÎMBĂLSĂMA. ÎNMIRESMA. PARFUMA.