Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru mireasm─â

MIRE├üSM─é, miresme, s. f. 1. Miros pl─âcut ╚Öi puternic, r─âsp├óndit mai ales de plante ╚Öi flori; parfum, arom─â. 2. (La pl.) Uleiuri sau substan╚Ťe aromatice folosite pentru ungerea trupului, pentru parfumarea aerului etc.; balsam. ÔÇô Din sl. mirizma.
MIRE├üSM─é, miresme, s. f. 1. Miros pl─âcut ╚Öi puternic, r─âsp├óndit mai ales de plante ╚Öi flori; parfum, arom─â. 2. (La pl.) Uleiuri sau substan╚Ťe aromatice pl─âcut mirositoare, cu care se unge corpul, se parfumeaz─â ├«n cas─â etc.; balsam. ÔÇô Din sl. mirizma.
MIRE├üSM─é, miresme, s. f. 1. Miros pl─âcut ╚Öi puternic, r├ósp├«ndit mai ales de plante ╚Öi de flori; parfum, arom─â. Copacii ├«nfloresc, ÔÇô ├«n aer Plutesc miresme-mb─ât─âtoare. VLAHU╚Ü─é, O. A. 66. Busuioc ╚Öi mint-uscat─â ├Ämplu casa-ntunecoas─â de-o mireasm─â pip─ârat─â. EMINESCU, O. I 84. 2. (La pl.) Substan╚Ťe aromatice cu care se parfumeaz─â ├«n cas─â. V. balsam. Miresmele care au ars ├«n vase largi trec risipite. GALACTION, O. I 341. Ar cl─âdi cu miresme, cu smirn─â ╚Öi cu t─âm├«ie altarul v├ón─âtorilor. ODOBESCU, S. III 54. ├Ändat─â alergar─â surorile ei afum├«nd-o cu felurimi de miresme ca s─â-╚Öi vie ├«n sim╚Ťiri. GORJAN, II. I 98. ÔŚŐ Ulei mirositor cu care se unge corpul; balsam. L-au sc─âldat ╚Öi l-au uns cu miresme. SADOVEANU, D. P. 25.
mire├ísm─â s. f., g.-d. art. mir├ęsmei; pl. mir├ęsme
mire├ísm─â s. f., g.-d. art. mir├ęsmei; pl. mir├ęsme
MIRE├üSM─é s. 1. arom─â, balsam, parfum, (ast─âzi rar) boare, (rar) mirodenie, (reg.) ╚Ömag, (Mold. ╚Öi Bucov.) mirozn─â, (├«nv.) odor, olm. (Din gr─âdin─â venea o ~ ame╚Ťitoare de flori.) 2. v. balsam.
Mireasm─â Ôëá miasm─â
mire├ísm─â (mir├ęsme), s. f. ÔÇô 1. Parfum, miros bun. ÔÇô 2. Arom─â, substan╚Ť─â aromatic─â. ÔÇô Var. (├«nv.) mirizm─â. Mr. anurism─â, megl. mirizm─â. Ngr. ╬╝߯╗¤ü╬╣¤â╬╝╬▒, ├«n parte prin intermediul sl. mirizma. ÔÇô Der. mirozn─â (var. miroasn─â), s. f. (Mold., parfum), ├«ncruci╚Öare a lui mireasm─â cu miros; miresmi (var. ├«nmiresmi, ├«nmiresma), vb. (a parfuma). Cf. mir, miros.
MIRE├üSM─é mir├ęsme f. Miros pl─âcut, p─âtrunz─âtor; parfum; arom─â. /<sl. mirizma
mireasmă f. 1. miros plăcut, aromă: cei trei crai dela răsărit aduseră aur și scumpe miresme; 2. (poetic) parfum: albinele umplu aerul văratic de mireasmă și răcoare EM. [Gr. mod. MYRISMA].
mire├ízm─â n., pl. ezme (ngr. [╚Öi vgr.] myrisma, de unde ╚Öi vsl. mirizma. V. mir 2 ╚Öi miros). Parfum, miros pl─âcut, arom─â, mirozn─â. Substan╚Ť─â aromatic─â. ÔÇô Vech─ş ╚Öi -├ęzm─â ╚Öi -├şzm─â.
MIREASM─é s. 1. arom─â, balsam, parfum, (ast─âzi rar) boare, (rar) mirodenie, (reg.) ╚Ömag, (Mold. ╚Öi Bucov.) mirozn─â, (├«nv.) odor, olm. (Din gr─âdin─â venea o ~ ame╚Ťitoare de flori.) 2. balsam, (├«nv.) mirodie. (A cump─ârat ~e scumpe.)

Mireasm─â dex online | sinonim

Mireasm─â definitie

Intrare: mireasm─â
mireasm─â substantiv feminin