mireasă definitie

27 definiții pentru mireasă

MIREÁSĂ, mirese, s. f. 1. Nume purtat de femeie în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ◊ (Bis.) Mireasa Domnului = călugăriță. ◊ Expr. A plânge ca o mireasă = a plânge tare, cu foc. A mânca ca o mireasă = a mânca foarte puțin. A sta ca o mireasă = a nu lucra nimic, a sta degeaba. 2. Plantă erbacee cu frunzele verzi-gălbui pe margini și roșu-aprins în centru, cu flori albe și roșii dispuse în spice, cultivată ca plantă ornamentală (Coleus blumei). – Mire + suf. -easă.
MIREÁSĂ, mirese, s. f. 1. Nume purtat de femeie în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ◊ (Bis.) Mireasa Domnului = călugăriță. ◊ Expr. A plânge ca o mireasă = a plânge tare, cu foc. A mânca ca o mireasă = a mânca foarte puțin. A sta ca o mireasă = a nu lucra nimic, a sta degeaba. 2. Plantă erbacee cu frunzele verzi-gălbui pe margini și roșu-aprins în centru, cu flori albe și roșii dispuse în spice, cultivată ca plantă ornamentală (Coleus blumei). – Mire + suf. -easă.
MIREÁSĂ, mirese, s. f. 1. Nume dat unei femei în ziua căsătoriei, în special în cursul ceremoniilor din această zi; p. ext. logodnică. Mamă, mie mi-a venit ceasul, vreau să mă însor și mireasa mea e bună, frumoasă. DELAVRANCEA, A. 98. Din patru părți a lumii împărați și-mpărătese Au venit ca să serbeze nunta gingașei mirese. EMINESCU, O. I 85. Zis-a badea să nu joc Pîn’ la storsu vinului, Cînd voi fi mireasa lui. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 142. ◊ (Bis.) Mireasa domnului = călugăriță. Mai mult de jumătate din aceste mirese ale domnului crescuseră în casa maicii Rahila. GALACTION, O. I 316. ◊ Expr. A plînge ca o mireasă = a plînge cu foc. Plîngea ca o mireasă, de sărea cămeșa de pe dînsa. CREANGĂ, A. 4. A mînca ca o mireasă = a mînca foarte puțin. A sta ca o mireasă = a sta degeaba. (Regional) Obicei practicat la sărbătorile de iarnă. Colindători... flăcăi ce îmbiau cu țapul, cu mireasa. CONTEMPORANUL, VI 100.
mireásă s. f., g.-d. art. mirései; pl. mirése
mireásă s. f., g.-d. art. mirései; pl. mirése
vălul-mirései (bot.) s. n.
FRATE-DE-MIREÁSĂ s. v. vătaf, vătășel, vornicel.
HORA MIRÉSEI s. (COR.) nuneasca (art.), (reg.) nășasca (art.). (~ este un dans popular de nuntă.)
MIREÁSĂ s. 1. (reg.) crăiasă, miră, (Ban.) govie, (înv.) nevastă. 2. (BIS.) mireasa Domnului v. călugăriță; mireasa lui Dumnezeu v. călugăriță. 3. (BOT.; Coleus blumei) (reg.) urzici (pl.), poala-Maicii-Precista.
MIREÁSĂ s. v. primulă.
MIREÁSĂ1 ~ése f. 1) Tânără în ziua nunții sale. 2) Tânără care s-a logodit; logodnică. /mire + suf. ~easă
MIREÁSĂ2 ~ése f. Plantă erbacee ornamentală, cu frunze roșiatice și cu flori divers colorate. /mire + suf. ~easă
mireasă f. numele fetei logodite până la cununie.
mireásă f., pl. ese (d. mire. D. rom pop. ñireasă vine ung. nyirásza). Femeĭe în momentu cînd se căsătorește (în ainte de nuntă i se zice logodnică, după nuntă femeĭe, nevastă, soață orĭ soție. Numaĭ pin Trans. și Bucov. se zice mireasă îld. logodnică, după germ. braut, ceĭa ce e foarte urît).
vắlul-mirései s. n.
frate-de-mirea s. v. VĂTAF. VĂTĂȘEL. VORNICEL.
HORA MIRESEI s. nuneasca (art.), (reg.) nășasca (art.). (~ este un dans popular de nuntă.)
MIREA s. 1. (reg.) crăiasă, miră, (Ban.) govie, (înv.) nevastă. 2. (BIS.) mireasa Domnului = călugăriță, maică, monahă, monahie, mireasa lui Dumnezeu; mireasa lui Dumnezeu = călugăriță, maică, monahă, monahie, mireasa Domnului. 3. (BOT.; Coleus blumei) (reg.) urzici (pl.), poala-Maicii-Precista.
mirea s. v. PRIMULĂ.
hora (horea) miresii 1. Cântec (I, 4) ceremonial de nuntă, cu mai multe variante, răspândit în Transilvania, Țara Crișurilor și Maramureș. Se cântă de către nuntași, în grup, înaintea plecării alaiului la cununie. 2. Joc* popular românesc [variantă de horă (1)], practicat în cadrul ceremonialului nupțial, în Muntenia, Oltenia și Moldova. Se joacă imediat după sosirea alaiului de la cununie și constituie unul din momentele care marchează integrarea miresei în familia mirelui; în timpul jocului mireasa și soacra mică împart daruri nuntașilor apropiați (ștergare, cămăși etc.). Are ritm binar*, mișcare vioaie și melodie proprie care se cântă și vocal de către lăutari*. Sin.: nuneasca. 3. Joc vocal din ceremonialul nupțial din Maramureș. Se joacă de către femei spre dimineață după învelitul miresei (înlocuirea cununii de mireasă cu năframa de nevastă).
hora miresii la apă, momentul ritual din ceremonialul nupțial în Muntenia. Duminică dimineața (imediat după ce a fost îmbrăcată), mireasa merge la o fântână mai îndepărtată (sau la râu) ducând o găleată împreună cu un tânăr rudă apropiată mirelui (care se numește cumnat de mână), urmată de alaiul nuntașilor și de lăutari*. Acolo scoate apă de trei ori și cu un mănunchi de busuioc stropește în cele patru puncte cardinale. În acest timp alaiul nuntașilor joacă hora. Coregrafic este o horă (1) obișnuită din repertoriul local care capătă funcția rituală în momentul respectiv.
jocul miresii pe (în) bani, moment ritual din ceremonialul nupțial în Transilvania, Țara Crișurilor și Maramureș, care marchează integrarea miresei în familia mirelui. Se produce după masa mare. Mireasa este jucată (învârtită) de rudele tinere (frați, surori, veri, verișoare) și prieteni apropiați, fiecare plătind jocul; ultimul o joacă mirele, care dă suma cea mai mare. Banii adunați aparțin în exclusivitate miresei. Din punct de vedere coregrafic este o variantă simplă, fragmentată, de învârtită* iute. Ritmul este binar* și mișcare vioaie. Are în general melodie proprie de circulație zonală.
GROTA MIRESEI, lac carsto-salin în orașul Slănic, jud, Prahova, cantonat în mijlocul Muntelui de Sare; supr.: 1.300 m2; ad. max.: 32 m. Rezervație naturală.
MOVILA MIRESII 1. Lac clastocarstic (de crov), situat în Câmpia Brăilei, în arealul com. cu același nume; 1,8 km2; ad. max.: 11 m. Conține apă sărată, sulfatată, sodică și nămol sapropelic pe fund, cu calități terapeutice. 2. Com. în jud. Brăila, situată în Câmpia Brăilei; 4.241 loc. (2000). produse alim. (brânzeturi). Localitate cu potențial balneoclimateric, pe terit. căruia se află mai multe lacuri clastocarstice (Movila Miresii, Seaca, Esna, Lutu Alb ș.a.) cu ape sărate, sulfatate, sodice, cu nămol sapropelic pe fund, cu calități terapeutice.
CHLOROPHYTUM Ker-Gawl., CLOROFITUM, CRIN VERDE, VOALUL MIRESEI, fam. Liliaceae. Gen originar din Asia, Africa și America tropicală, peste 50 specii, vivace, cu rizomi scurți, cărnoși și rădăcini îngroșate în formă de tuberculi. Frunze liniare, ascuțite, radiculare, caniculate, cu dungi longitudinale, albe-gălbui, lucioase, recurbate de la jumătate, lungi de cca 50 cm și late de 5 cm. Tulpinile florale, pendente, poartă rozete de frunze cu rădăcini aeriene care se pot separa în vederea înmulțirii.
COLEUS Lour., URZICUȚĂ, MIREASĂ, fam. Labiatae. Gen originar din, Africa și Asia tropicală, cca 120 specii, vivace, în sere și interioare, anuale în cultura de cîmp, în zonele temperate. Tulpina (cca 15-80 cm înălțime) erectă sau pendentă, împreună cu ramificațiile în 4 muchii. Frunze opuse, mari, cordiforme, cu margine dințată, adînc-ondulate sau plane, cu un colorit deosebit, roșu, galben, brun, verde, unicolore, panașate. Flori mici, nesemnificative, dispuse în spice terminale, erecte sau raceme, albe, albastre, purpurii, mov.
a scoate mireasa expr. (provenită din tirul cu pușca la bâlci) a reuși, a câștiga; a i se împlini o dorință.

mireasă dex

Intrare: mireasă
mireasă substantiv feminin
Intrare: vălul-miresei
vălul-miresei (numai) singular substantiv neutru articulat