mirean definitie

12 definiții pentru mirean

MIREÁN, -Ă, mireni, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu aparține clerului; laic. – Din sl. mirjaninŭ.
MIREÁN, -Ă, mireni, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu aparține clerului; laic. – Din sl. mirjaninŭ.
MIREÁN, mireni, s. m. (în opoziție cu cleric) Credincios care nu aparține clerului; laic. Șezînd pe iarbă, împreună cu părinții lor și preuți și mireni. CREANGĂ, A. 129. Călugărul Dan se visase mirean. EMINESCU, N. 49.
mireán adj. m., s. m., pl. miréni; adj. f., s. f. mireánă, pl. miréne
mireán s. m., adj. m., pl. miréni; f. sg. mireánă, g.-d. art. mirénei, pl. miréne
MIREÁN s., adj. 1. s. laic. (Un ~ și o față bisericească.) 2. adj. v. laic.
Mirean ≠ cleric
MIREÁN1 ~eánă (~éni, ~éne) Care nu ține de biserică; laic; nebisericesc; lumesc. /<sl. mirĕaninu
MIREÁN2 ~eánă (~éni, ~éne) m. și f. Creștin care nu face parte din tagma bisericească. /<sl. mirĕaninu
mirean a. 1. de mir, lumesc: clerul mirean. [Slav. MIRĭANINŬ]. ║ m. laic, profan.
mireán, -eáncă s., pl. enĭ, ence (vsl. mirĭaninŭ, d. mirŭ, lume. V. mir 3). Persoană care nu face parte din cler, laic, profan (civil saŭ militar). Ca adj. se zice numaĭ mirenesc orĭ de mir.
MIREAN adj. laic, lumesc, mirenesc, pămîntean, profan, (rar) secular, (înv. și pop.) pămîntesc, (înv.) politicesc, temporal. (Treburi bisericești și treburi ~.)

mirean dex

Intrare: mirean (s.m.)
mirean substantiv masculin
Intrare: mirean (adj.)
mirean adjectiv