Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru miraculos

MIRACUL├ôS, -O├üS─é, miraculo╚Öi, -oase, adj. 1. Care este produs printr-un miracol; supranatural; uimitor, extraordinar. ÔÖŽ (Substantivat, n. sg.) Totalitatea elementelor supranaturale din basme ╚Öi legende. 2. Care face minuni, care produce efecte excep╚Ťionale. ÔÇô Din fr. miraculeux, lat. miraculosus, -a, -um.
MIRACUL├ôS, -O├üS─é, miraculo╚Öi, -oase, adj. 1. Care este produs printr-un miracol; supranatural; uimitor, extraordinar. ÔÖŽ (Substantivat, n. sg.) Totalitatea elementelor supranaturale din basme ╚Öi legende. 2. Care face minuni, care produce efecte excep╚Ťionale. ÔÇô Din fr. miraculeux, lat. miraculosus, -a, -um.
MIRACUL├ôS, -O├üS─é, miracido╚Öi, -oase, adj. Uimitor, extraordinar, minunat; (├«n supersti╚Ťii ╚Öi basme) supranatural. Aici, la fereastra lui... se ├«nt├«mpl─â un lucru miraculos. SEBASTIAN, T. 365. Iar pe ierburile stepei, un palat miraculos ├«l vei face ca prin farmec, dintr-o dat─â s─â r─âsar─â. MACEDONSKI, O. I 30. ÔÖŽ Care face minuni. Colonelul ridic─â la lumin─â paharul cu piciorul ├«nalt, ╚Ťin├«ndu-l ├«ntre degetele grase, cu o luare-aminte ╚Öi o ├«nduio╚Öare de savant, examin├«nd un elixir miraculos. C. PETRESCU, ├Ä. I 5. ÔÖŽ (Substantivat) Totalitatea elementelor supranaturale din basme ╚Öi legende. Este cunoscut─â ├«nclinarea pentru miraculos, pentru neobi╚Önuit, a micului cititor.
miraculós adj. m., pl. miraculóși; f. miraculoásă, pl. miraculoáse
miraculós adj. m., pl. miraculóși; f. sg. miraculoásă, pl. miraculoáse
MIRACULÓS adj. 1. v. fantastic. 2. magic. (Efect ~.) 3. v. extraordinar.
Miraculos Ôëá natural
MIRACUL├ôS, -O├üS─é adj. Supranatural, minunat. ÔÖŽ Care face minuni. ÔÖŽ Uimitor, uluitor, extraordinar. // s.n. Toate elementele supranaturale care intervin ├«n basme; supranatural. [Cf. fr. miraculeux, lat. miraculosus].
MIRACUL├ôS, -O├üS─é adj. 1. care are caracterul unui miracol; minunat, uimitor, extraordinar. 2. cu efecte excep╚Ťionale, care face minuni. ÔŚŐ (s. n.) totalitatea elementelor supranaturale care intervin ├«n basme ╚Öi legende. (< fr. miraculeux, lat. miraculosus)
MIRACUL├ôS ~o├ís─â (~├│╚Öi, ~o├íse) 1) Care ╚Ťine de miracol; propriu miracolului. Interven╚Ťie ~oas─â. 2) Care provoac─â admira╚Ťie; cu efecte extraordinare ╚Öi imprevizibile. /<fr. miraculeux, lat. miraculosus
miraculos a. minunat.
*miracul├│s, -o├ís─â adj. (lat. miraculosus). Minunat, u─şmitor. Adv. ├Än mod minunat.
MIRACULOS adj. 1. fabulos, fantastic, legendar, mitic, supranatural, (înv.) surnatural. (Personaje ~.) 2. magic. (Efect ~.)

Miraculos dex online | sinonim

Miraculos definitie

Intrare: miraculos
miraculos adjectiv