miraculos definitie

13 definiții pentru miraculos

MIRACULÓS, -OÁSĂ, miraculoși, -oase, adj. 1. Care este produs printr-un miracol; supranatural; uimitor, extraordinar. ♦ (Substantivat, n. sg.) Totalitatea elementelor supranaturale din basme și legende. 2. Care face minuni, care produce efecte excepționale. – Din fr. miraculeux, lat. miraculosus, -a, -um.
MIRACULÓS, -OÁSĂ, miraculoși, -oase, adj. 1. Care este produs printr-un miracol; supranatural; uimitor, extraordinar. ♦ (Substantivat, n. sg.) Totalitatea elementelor supranaturale din basme și legende. 2. Care face minuni, care produce efecte excepționale. – Din fr. miraculeux, lat. miraculosus, -a, -um.
MIRACULÓS, -OÁSĂ, miracidoși, -oase, adj. Uimitor, extraordinar, minunat; (în superstiții și basme) supranatural. Aici, la fereastra lui... se întîmplă un lucru miraculos. SEBASTIAN, T. 365. Iar pe ierburile stepei, un palat miraculos îl vei face ca prin farmec, dintr-o dată să răsară. MACEDONSKI, O. I 30. ♦ Care face minuni. Colonelul ridică la lumină paharul cu piciorul înalt, ținîndu-l între degetele grase, cu o luare-aminte și o înduioșare de savant, examinînd un elixir miraculos. C. PETRESCU, Î. I 5. ♦ (Substantivat) Totalitatea elementelor supranaturale din basme și legende. Este cunoscută înclinarea pentru miraculos, pentru neobișnuit, a micului cititor.
miraculós adj. m., pl. miraculóși; f. miraculoásă, pl. miraculoáse
miraculós adj. m., pl. miraculóși; f. sg. miraculoásă, pl. miraculoáse
MIRACULÓS adj. 1. v. fantastic. 2. magic. (Efect ~.) 3. v. extraordinar.
Miraculos ≠ natural
MIRACULÓS, -OÁSĂ adj. Supranatural, minunat. ♦ Care face minuni. ♦ Uimitor, uluitor, extraordinar. // s.n. Toate elementele supranaturale care intervin în basme; supranatural. [Cf. fr. miraculeux, lat. miraculosus].
MIRACULÓS, -OÁSĂ adj. 1. care are caracterul unui miracol; minunat, uimitor, extraordinar. 2. cu efecte excepționale, care face minuni. ◊ (s. n.) totalitatea elementelor supranaturale care intervin în basme și legende. (< fr. miraculeux, lat. miraculosus)
MIRACULÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care ține de miracol; propriu miracolului. Intervenție ~oasă. 2) Care provoacă admirație; cu efecte extraordinare și imprevizibile. /<fr. miraculeux, lat. miraculosus
miraculos a. minunat.
*miraculós, -oásă adj. (lat. miraculosus). Minunat, uĭmitor. Adv. În mod minunat.
MIRACULOS adj. 1. fabulos, fantastic, legendar, mitic, supranatural, (înv.) surnatural. (Personaje ~.) 2. magic. (Efect ~.)

miraculos dex

Intrare: miraculos
miraculos adjectiv