Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru mirabil

MIRÁBIL, -Ă, mirabili, -e, adj. (Livr.) Minunat; extraordinar. – Din lat. mirabilis, it. mirabile.
MIRÁBIL, -Ă, mirabili, -e, adj. (Livr.) Minunat; extraordinar. – Din lat. mirabilis, it. mirabile.
mirábil (livr.) adj. m., pl. mirábili; f. mirábilă, pl. mirábile
mirábil adj. m., pl. mirábili; f. sg. mirábilă, pl. mirábile
MIRÁBIL adj. v. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfârșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș.
MIRÁBIL, -Ă adj. (Rar) De mirat, extraordinar, minunat. [< it. mirabile, cf. lat. mirabilis].
MIRÁBIL, -Ă adj. extraordinar, minunat. (< lat. mirabilis, it. mirabile)
mirabil adj. v. COLOSAL. ENORM. EXCEPȚIONAL. EXTRAORDINAR. FABULOS. FANTASTIC. FENOMENAL. FORMIDABIL. GIGANTIC. GROZAV. IMENS. INFINIT. NEAUZIT. NEBUN. NEGRĂIT. NEÎNCHIPUIT. NEMAIAUZIT. NEMAICUNOSCUT. NEMAIÎNTÎLNIT. NEMAIPOMENIT. NEMAIVĂZUT. NESFÎRȘIT. NESPUS. TERIBIL. UIMITOR. ULUITOR. UNIC. URIAȘ.

mirabil definitie

mirabil dex

Intrare: mirabil
mirabil adjectiv