Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru mirabil

MIR├üBIL, -─é, mirabili, -e, adj. (Livr.) Minunat; extraordinar. ÔÇô Din lat. mirabilis, it. mirabile.
MIR├üBIL, -─é, mirabili, -e, adj. (Livr.) Minunat; extraordinar. ÔÇô Din lat. mirabilis, it. mirabile.
mirábil (livr.) adj. m., pl. mirábili; f. mirábilă, pl. mirábile
mirábil adj. m., pl. mirábili; f. sg. mirábilă, pl. mirábile
MIR├üBIL adj. v. colosal, enorm, excep╚Ťional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negr─âit, ne├«nchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemai├«nt├ólnit, nemaipomenit, nemaiv─âzut, nesf├ór╚Öit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uria╚Ö.
MIRÁBIL, -Ă adj. (Rar) De mirat, extraordinar, minunat. [< it. mirabile, cf. lat. mirabilis].
MIRÁBIL, -Ă adj. extraordinar, minunat. (< lat. mirabilis, it. mirabile)
mirabil adj. v. COLOSAL. ENORM. EXCEP╚ÜIONAL. EXTRAORDINAR. FABULOS. FANTASTIC. FENOMENAL. FORMIDABIL. GIGANTIC. GROZAV. IMENS. INFINIT. NEAUZIT. NEBUN. NEGR─éIT. NE├ÄNCHIPUIT. NEMAIAUZIT. NEMAICUNOSCUT. NEMAI├ÄNT├ÄLNIT. NEMAIPOMENIT. NEMAIV─éZUT. NESF├ÄR╚śIT. NESPUS. TERIBIL. UIMITOR. ULUITOR. UNIC. URIA╚ś.

Mirabil dex online | sinonim

Mirabil definitie

Intrare: mirabil
mirabil adjectiv