MIOZÓTIS s. m. (Bot.; livr.) Nu-mă-uita. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myosotis.

MIOZÓTIS subst. (Bot.; livr.) Nu-mă-uita. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myosotis.

MIOZOTÍS s. m. (Bot.) Nu-mă-uita. (Metaforic) Înotară umezi, ochii de miozotis și ochii de antracit. PETRESCU, C. V. 371. – Pronunțat: mi-o-. – Variantă: miozót (TOPÎRCEANU, B. 5) s. m.

miozótis (livr.) (mi-o-) s. m.

miozótis s. m. (sil. mi-o-)

MIOZÓTIS s. (BOT.; Miosotis silvatica) nu-mă-uita, (reg.) ochii-păsăruicii, ochiul-șarpelui, urechea-șoarecelui.

MIOZÓTIS s.m. Plantă erbacee cu flori mici, albastre, roșii și albe, care crește în pădurile de munte; (pop.) nu-mă-uita. [Pron. mi-o-, var. miosotis, miozot s.m. / < fr. myosotis, cf. lat., gr. myosotis < gr. mys, myos – șoarece, ous, otos – ureche].

MIOZÓTIS s. m. plantă erbacee cu flori mici, albastre, roșii și albe, în pădurile de munte; nu-mă-uita. (< fr. myosotis)

MIOZÓTIS m. Plantă erbacee (decorativă) cu flori mărunte de culoare albastră, care crește prin locuri umede și umbroase; nu-mă-uita. [Sil. mi-o-] /<fr. myosotis

miozotis n. numele științific al plantei nu-mă-uita.

MIOZOTIS s. (BOT.; Miosotis silvatica) nu-mă-uita, (reg.) ochii-păsăruicii, ochiul-șarpelui, urechea-șoarecelui.