miorlăitură definitie

9 definiții pentru miorlăitură

MIORLĂITÚRĂ, miorlăituri, s. f. Miorlăit1. ♦ Fig. Plâns, vorbire afectată. [Pr.: -lă-i-] – Miorlăi + suf. -tură.
MIORLĂITÚRĂ, miorlăituri, s. f. Miorlăit1. ♦ Fig. Plâns, vorbire afectată. [Pr.: -lă-i-] – Miorlăi + suf. -tură.
MIORLĂITÚRĂ, miorlăituri, s. f. Miorlăit1. Nu isprăvesc cu miorlăiturile lor de pisoi. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 201.
miorlăitúră (-lă-i-) s. f., g.-d. art. miorlăitúrii; pl. miorlăitúri
miorlăitúră s. f. (sil. -lă-i-), g.-d. art. miorlăitúrii; pl. miorlăitúri
MIORLĂITÚRĂ s. v. mieunat.
miorlăitură f. 1. efectul miorlăirii; 2. fam. cântec monoton: m’a asurzit cu miorlăiturile sale nemțești AL.
mĭorlăitúră f., pl. ĭ. Voce în care pisica face mĭorlaŭ. Fig. Rugăminte cu voce umilă: ĭa lasă această mĭorlăitură!
MIORLĂITU s. mieunare, mieunat, mieunătură, miorlăiala, miorlăire, miorlăit, (reg.) miaun, miaut. (~ pisicii.)

miorlăitură dex

Intrare: miorlăitură
miorlăitură substantiv feminin
  • silabisire: -lă-i-