Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

32 defini╚Ťii pentru miorl─âit

MIERL─é├Ź vb. IV v. miorl─âi.
MIORL─é├Ź, mi├│rl─âi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pisici) A mieuna. 2. Intranz. ╚Öi refl. Fig. (Depr.) A vorbi, a pl├ónge cu glas sub╚Ťire ╚Öi t├ónguitor; a (se) smiorc─âi. [Var.: (reg.) mierl─â├ş, miorl├ó├ş vb. IV] ÔÇô Din miorlau.
MIORL─é├ŹT2, -─é, miorl─âi╚Ťi, -te, adj. (Despre pisici) Care miorl─âie; miorl─âitor. ÔÖŽ Fig. (Depr.; despre oameni sau glasul lor) Pl├óng─âre╚Ť, t├ónguitor. ÔÇô V. miorl─âi.
MIORL─é├ŹT1, miorl─âituri, s. n. Faptul de a (se) miorl─âi; sunet caracteristic scos de pisic─â; miorl─âial─â, miorl─âitur─â; p. gener. sunet asem─ân─âtor scos de alte animale sau de om. ÔÖŽ Fig. (Depr.) Pl├óns sub╚Ťire ╚Öi t├ónguitor. ÔÇô V. miorl─âi.
MIORL├é├Ź vb. IV v. miorl─âi.
MIERL─é├Ź vb. IV v. miorl─âi.
MIORL─é├Ź, mi├│rl─âi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pisici) A mieuna. 2. Intranz. ╚Öi refl. Fig. (Depr.) A vorbi, a pl├ónge cu glas sub╚Ťire ╚Öi t├ónguitor; a (se) smiorc─âi. [Var.: (reg.) mierl─â├ş, miorl├ó├ş vb. IV] ÔÇô Din miorlau.
MIORL─é├ŹT2, -─é, miorl─âi╚Ťi, -te, adj. (Despre pisici) Care miorl─âie; miorl─âitor. ÔÖŽ Fig. (Depr.; despre oameni sau glasul lor) Pl├óng─âre╚Ť, t├ónguitor. ÔÇô V. miorl─âi.
MIORL─é├ŹT1, miorl─âituri, s. n. Faptul de a (se) miorl─âi; sunet caracteristic scos de pisic─â; miorl─âial─â, miorl─âitur─â; p. gener. sunet asem─ân─âtor scos de alte animale sau de om. ÔÖŽ Fig. (Depr.) Pl├óns sub╚Ťire ╚Öi t├ónguitor. ÔÇô V. miorl─âi.
MIORL├é├Ź vb. IV v. miorl─âi.
MIORL─é├Ź, pers. 3 miorl─âie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pisici) A scoate miorl─âituri; a mieuna. Se aud prin cas─â o mul╚Ťime de glasuri cari de cari mai uricioase: unele miorl─âiau ca mi╚Ťa, altele covi╚Ťau ca porcul. CREANG─é, P. 302. La casa cu multe fete, Miorl─âie pisicile de sete. P─éSCULESCU, E. P. 110. S─â te duci... Unde coco╚Ö Nu c├«nt─â, Unde vac─â Nu zbiar─â, Unde pisic─â Nu miorl─âie. TEODORESCU, P. P. 368. 2. (Despre oameni, cu sens depreciativ) A vorbi, a c├«nta sau a pl├«nge cu glas sub╚Ťire ╚Öi t├«nguitor. (Refl.) Copilul se miorl─âi, f─âr─â a se opri din joc. REBREANU, R. II 31. ÔÇô Pronun╚Ťat: mior-. ÔÇô Variante: mierl─â├ş (ODOBESCU, S. III 42, ╚śEZ. XII 147), miorl├«├ş (MACEDONSKI, O. III 31) vb. IV.
MIORL─é├ŹT2, -─é, miorl─âi╚Ťi, -te, adj. (Despre oameni sau glasul lor) Pl├«ng─âre╚Ť. Cu o voce miorl─âit─â ╚Öi tremurat─â ├«ncepu s─â ne ├«ntrebe. SADOVEANU, O. VII 204.
MIORL─é├ŹT1, miorl─âituri, s. n. Sunetul scos de pisic─â; mieunat, miorl─âitur─â. [Pl├«nsul] sem─âna mai mult cu miorl─âitul unei mi╚Ťe lihnite. CONTEMPORANUL, IV 393. De azi ├«nainte, visurile mele poetice nu vor mai fi ├«ng├«nate de miorl─âind motanilor ╚Öi de urletul dul─âilor. ALECSANDRI, T. 280. Sunet asem─ân─âtor scos de alte animale sau de p─âs─âri. Frumu╚Öel c─â╚Ťel ave╚Ťi, zic eu cocoanei... Din paner se aude un miorl─âit sentimental. CARAGIALE, M. 333.
MIORL├Ä├Ź vb. IV v. miorl─âi.
miorl─â├ş (a ~) vb., ind. prez. 3 mi├│rl─âie, imperf. 3 sg. miorl─âi├í; conj. prez. 3 s─â mi├│rl─âie
miorl─â├şt s. n., pl. miorl─â├şturi
miorl─â├ş vb., ind. ╚Öi conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. mi├│rl─âie, imperf. 3 sg. miorl─âi├í
miorl─â├şt s. n., pl. miorl─â├şturi
MIORL─é├Ź vb. v. mieuna.
MIORL─é├Ź vb. v. miorc─âi, pl├ónge, smiorc─âi.
MIORL─é├ŹT adj. v. pl├óng─âre╚Ť.
MIORL─é├ŹT s. v. mieunat.
A MIORL─é├Ź mi├│rl─âi intranz. 1) (despre pisici) A scoate sunete prelungi, caracteristice speciei; a mieuna. 2) fig. fam. (despre persoane) A c├ónta prost. 3) fig. fam. (mai ales despre copii) A pl├ónge pref─âcut, tr─âg├ónd repetat ╚Öi zgomotos aerul pe nas; a se smiorc─âi; a se sclifosi. 4) fig. peior. A vorbi cu glas sub╚Ťire ╚Öi t├ónguitor. /Din miorlau
A SE MIORL─é├Ź m─â mi├│rl─âi intranz. fam. (despre persoane) A vorbi ├«ntruna despre nepl─âcerile proprii, c─âut├ónd s─â trezeasc─â mil─â. /Din miorlau
MIORL─é├ŹT ~uri n. Strig─ât caracteristic scos de pisic─â sau de unele animale. /v. a miorl─âi
miorl─â├Č v. 1. a miauna; 2. (ironic) a geme. [Onomatopee].
m─ş├│rl─â─ş ╚Öi -─ş├ęsc, a -├ş v. intr. (d. m─şorla┼ş). M─şeun, fac m─şorla┼ş: motanu m─şorl─â─şe. Fig. Cer cu voce umil─â.
m─şorl─â├şt, -─â adj. Care se m─şorl─â─şe, care cere rug├«ndu-se ca o pisic─â, care nu poate striga tare: voce m─şorl─â├şt─â. Adv. ├Än mod m─şorl─âit: a vorbi m─şorl─âit.
MIORL─éI vb. a mieuna, (reg.) a mior╚Ť─âi.
miorlăi vb. v. MIORCĂI. PLÎNGE. SMIORCĂI.
MIORL─éIT adj. miorl─âitor, pl├«ng─âre╚Ť, smiorc─âit. (Un glas ~.)
MIORL─éIT s. mieunare, mieunat, mieun─âtur─â, miorl─âial─â, miorl─âire, miorl─âitur─â, (reg.) miaun, miaut. (~ pisicii.)

Miorl─âit dex online | sinonim

Miorl─âit definitie

Intrare: miorl─âit (adj.)
miorl─âit adj. adjectiv
Intrare: miorl─âi
mierl─âi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
miorlâi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
miorl─âi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: miorl─âit (mieunat; -uri)
miorl─âit mieunat; -uri substantiv neutru