Dicționare ale limbii române

2 intrări

18 definiții pentru miorcăit

MIORCĂÍ, pers. 3 miórcăie, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. (Despre broaște) A orăcăi. 2. Intranz. și refl. Fig. (Despre copii) A (se) smiorcăi. [Prez. ind. și: miorcăiesc] – Miorc + suf. -ăi.
MIORCĂÍT s. n. Faptul de a (se) miorcăi; orăcăit; fig. smiorcăit. – V. miorcăi.
MIORCĂÍ, miorcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre broaște) A orăcăi. 2. Intranz. și refl. Fig. (Despre copii) A (se) smiorcăi. [Prez. ind. și: miórcăi] – Miorc + suf. -ăi.
MIORCĂÍT s. n. Faptul de a (se) miorcăi; orăcăit; fig. smiorcăit. – V. miorcăi.
MIORCĂÍ, miorcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre broaște) A orăcăi (slab). 2. Intranz. și refl. (Despre copii) A plînge (fără motiv, făcînd mofturi); (despre oameni) a se tîngui din cauza unor necazuri mărunte. – Pronunțat: mior-.
!miorcăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 miórcăie, imperf. 3 sg. miorcăiá; conj. prez. 3 să miórcăie
miorcăít (pop.) s. n.
miorcăí vb., ind. prez. 1 sg. miorcăiésc, 3 sg. miorcăiéște / miórcăie, imperf. 3 sg. miorcăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. miorcăiáscă / miórcăie
miorcăít s. n.
MIORCĂÍ vb. a plânge, a (se) smiorcăi, (glumeț) a (se) miorlăi, a orăcăi. (Copilul s-a ~ toată ziua.)
MIORCĂÍ vb. v. ocăcăi, orăcăi.
MIORCĂÍT s. v. ocăcăit, orăcăială, orăcăire, orăcăit.
A MIORCĂÍ ~iésc intranz. 1) (despre broaște) A scoate sunete monotone, repetate și răsunătoare, caracteristice speciei; a face „miorc-miorc”; a orăcăi. /miorc + suf. ~ăi
miorcăì (miorcoti) v. a geme. [Onomatopee].
mĭórcăĭ și -ĭésc, a v. intr. Fam. Iron. Crîcnesc: să nu-mĭ mĭorcăĭ nicĭ un cuvînt!
MIORCĂI vb. a plînge, a (se) smiorcăi, (glumeț) a (se) miorlăi, a orăcăi. (Copilul s-a ~ toată ziua.)
miorcăi vb. v. OCĂCĂI. ORĂCĂI.
miorcăit s. v. OCĂCĂIT. ORĂCĂIALĂ. ORĂCĂIRE. ORĂCĂIT.

Miorcăit dex online | sinonim

Miorcăit definitie

Intrare: miorcăi
miorcăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
miorcăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: miorcăit
miorcăit substantiv neutru