mior definitie

11 definiții pentru mior

MIÓR, miori, s. m. (Reg.) Miel mai mare; noaten. [Pr.: mi-or] – Din mioară (derivat regresiv).
MIÓR, miori, s. m. (Reg.) Miel mai mare; noaten. [Pr.: mi-or] – Din mioară (derivat regresiv).
MIÓR, miori, s. m. (Regional) Miel de un an de pe care nu se tunde lîna. – Pronunțat: mi-or.
miór (reg.) s. m., pl. mióri
miór s. m., pl. mióri
MIÓR s. (ZOOL.) cârlan, noaten. (~ este mielul de peste un an.)
miór s. m. – Miel de doi ani. – Mr. miliur, megl. mil’or. Din miel, cu suf. -or (Tiktin; Rosetti, BL, V, 56; Rosetti, Mélanges, 174). Der. de la un lat. *agnelliolus (Pușcariu 1093; Candrea-Dens., 1101; Candrea), deși posibilă, nu pare o ipoteză necesară. – Der. mioară, s. f. (oiță, mielușea); miorar, s. m. (păstorel, ciobănaș); strămior, s. m. (miel de doi ani). – Din rom. provin ngr. μπλιώρα sau μιλιόρι (Meyer, Neugr. St., II, 76), alb. miljorë, miljuar, miljora (Meyer 278), ngr. din Sarakatchan mbl’or(a) (Höeg 111), mag. mióra, millóra (Edelspacher 19; Candrea, Elemente, 405).
MIÓR ~i m. Miel de la unu până la doi ani. /Din mioară
mior m. Mold. (f. mioară), miel sau mielușea în al doilea an. [Diminutiv din miea].
miór, mioáră s., pl. miorĭ, mioare (lat. *agnelliolus, -la [dim. d. agnellus, mel], de unde s’a făcut *amnĭeĭor, apoĭ vrom. mĭeor, mĭeoară, apoĭ mior. D. rom. vine alb. milĭuar, milĭore, ngr. milĭóri, milĭóra, ung. mióra, mijóra, millora). Mel trecut în anu al doilea saŭ și de doĭ anĭ (terțiŭ). V. cîrlan.
MIOR s. (ZOOL.) cîrlan, noaten. (~ este mielul de peste un an.)

mior dex

Intrare: mior
mior substantiv masculin