miopie definitie

12 definiții pentru miopie

MIOPÍE, miopii, s. f. Tulburare a vederii caracterizată prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele situate la distanță; miopism. ♦ Fig. Incapacitate de a vedea lucrurile în toată complexitatea lor. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myopie.
MIOPÍE, miopii, s. f. Defect al vederii care se manifestă prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele situate la o distanță mai mare; miopism. ♦ Fig. Incapacitate de a vedea lucrurile în toată complexitatea lor. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myopie.
MIOPÍE, miopii, s. f. Defect al vederii, care se manifestă prin imposibilitatea de a distinge obiectele situate la depărtare, datorită faptului că imaginea se formează înaintea retinei. Cu toată miopia, recunoscu îndată, în perete, tabloul. C. PETRESCU, Î. 215. ♦ Fig. Incapacitate de a vedea ansamblul lucrurilor, lipsă de perspectivă; mărginire.
miopíe (mi-o-) s. f., art. miopía, g.-d. art. miopíei; pl. miopíi, art. miopíile
miopíe s. f. (sil. mi-o-), art. miopía, g.-d. art. miopíei; pl. miopíi, art. miopíile
MIOPÍE s. (MED.) miopism, (pop.) vedere scurtă.
MIOPÍE s.f. (Med.) Defect al cristalinului care nu permite formarea imaginilor obiectelor îndepărtate pe retină, ci înaintea ei; vedere scurtă; miopism. ♦ (Fig.) Mărginire, lipsă de perspectivă în judecarea situațiilor. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myopie].
MIOPÍE s. f. 1. defect al cristalinului (II), care nu permite formarea imaginilor obiectelor îndepărtate pe retină, ci înaintea ei; miopism; hipometropie. 2. (fig.) lipsă de perspectivă. (< fr. myopie)
MIOPÍE f. 1) Defect al vederii constând în imposibilitatea de a vedea distinct obiectele aflate la distanță. 2) fig. Lipsă de perspicacitate. ~ intelectuală. [G.-D. miopiei; Sil. mi-o-] /<fr. myopie
miopie f. 1. vedere scurtă; 2. fig. mărginire intelectuală.
*miopíe f. (vgr. myopia). Defectu de a fi miop. V. prezbitie.
MIOPIE s. (MED.) miopism, (pop.) vedere scurtă.

miopie dex

Intrare: miopie
miopie substantiv feminin
  • silabisire: mi-o-