MIÓP, MIOÁPĂ, miopi, mioape, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de miopie. ♦ Fig. (Persoană) fără perspicacitate, cu vederi înguste. [Pr.: mi-op] – Din fr. myope.

MIÓP, MIOÁPĂ, miopi, mioape, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de miopie. ♦ Fig. (Persoană) fără perspicacitate, cu vederi înguste. [Pr.: mi-op] – Din fr. myope.

MIÓP, -OÁPĂ, miopi, -oape, adj. Care suferă de miopie, bolnav de miopie. Clipi din ochii miopi. DUMITRIU, B. F. 82. Era miop și, pentru că nu voia să poarte ochelari, ținea ochii foarte aproape de hîrtie cînd lucra. STANCU, U.R.S.S. Aveau înainte un individ timid și miop, cu înfățișare neînsemnată. C. PETRESCU, C. V. 184. ◊ (Substantivat) Nu existase nimic pentru el, ca un peisaj pentru miop. CAMIL PETRESCU, U. N. 159. Milescu, cu minunata însușire a firii lui de miop, intră în sufletul Nataliei. D. ZAMFIRESCU, R. 160. ♦ Fig. Care nu vede desfășurarea lucrurilor în viitor, lipsit de pătrundere, fără perspectivă. – Pronunțat: mi-op.

mióp adj. m., s. m., pl. miópi; adj. f., s. f. mioápă (mi-oa-), pl. mioápe

mióp adj. m., s. m., pl. miópi; f. sg. mioápă, pl. mioápe

MIÓP adj., s. (înv. și pop.) ponivos, (Mold.) chiomb. (Om ~.)

Miop ≠ prezbit

MIÓP, -OÁPĂ adj., s.m. și f. (Suferind) de miopie. ♦ (Fig.) (Om) mărginit, fără perspectiva viitorului. [Pron. mi-op. / cf. fr. myope, lat., gr. myops < gr. myein – a închide, ops – ochi].

MIÓP, -OÁPĂ adj., s. m. f. 1. (suferind) de miopie. 2. (fig.) (om) mărginit, fără perspectiva viitorului. (< fr. myope, gr. myops)

MIÓP ~oápă (~ópi, ~oápe) și substantival 1) Care are miopie; atins de miopie. 2) fig. Care este lipsit de clarviziune; lipsit de perspicacitate. Politică ~oapă. [Sil. mi-op] /<fr. myope

miop a. și m. care are vederea scurtă.

*mióp, -oápă s. și adj. (vgr. myops, [d. myo, închid ochiĭ, cum fac puțin miopiĭ cînd vor să vadă maĭ bine] și ops, opós, față, aspect. V. ciclop). Care are vederea scurtă, scurt de vedere. Fig. Mărginit, prost. V. prezbit.

MIOP adj., s. (înv. și pop.) ponivos, (Mold.) chiomb. (Om ~.)