Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru miocen

MIOC├ëN, -─é, mioceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca inferioar─â a neogenului, caracterizat─â prin flor─â ╚Öi faun─â asem─ân─âtoare cu cele actuale, ├«n care s-au format contururile actuale ale continentelor ╚Öi principalele lan╚Ťuri de mun╚Ťi. 2. Adj. Care apar╚Ťine miocenului (1), privitor la miocen; miocenic. [Pr.: mi-o-] ÔÇô Din fr. mioc├Ęne.
MIOC├ëN, -─é, mioceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca inferioar─â a neogenului, caracterizat─â prin flor─â ╚Öi faun─â apropiate de cele actuale, ├«n care s-au format contururile actuale ale continentelor ╚Öi principalele lan╚Ťuri de mun╚Ťi. 2. Adj. Care apar╚Ťine miocenului (1), privitor la miocen; miocenic. [Pr.: mi-o-] ÔÇô Din fr. mioc├Ęne.
MIOC├ëN s. n. Una dintre diviziunile erei ter╚Ťiare, ├«n care s-au format regnul animal ╚Öi cel vegeta! precum ╚Öi contururile actuale ale continentelor ╚Öi principalele lan╚Ťuri de mun╚Ťi.
mioc├ęn (mi-o-) s. n.
mioc├ęn s. n. (sil. mi-o-)
MIOCÉN adj. (GEOL.) miocenic. (Depozite ~.)
MIOC├ëN s.n. (Geol.) Prima epoc─â (serie) a neogenului. // adj. Care apar╚Ťine acestei epoci; miocenic. [Pron. mi-o-. / < fr. mioc├Ęne, cf. gr. meion ÔÇô mai pu╚Ťin, kainos ÔÇô recent, nou].
MIOC├ëN, -─é adj., s. n. (din) prima epoc─â a neogenului. (< fr. mioc├Ęne)
MIOCÉN n. Epoca inferioară a neogenului, caracterizată printr-o floră și faună apropiată de cele pe care le cunoaștem astăzi. [Sil. mi-o-] /<fr. miocene
miocen a. ╚Öi n. Geol. se zice de unul din cele patru diviziuni ale erei ter╚Ťiare.
*mioc├ęn n. (d. vgr. meion, me├«on, ma─ş mic, ╚Öi kain├│s, no┼ş, recent. V. eo- ╚Öi pliocen). Geol. Una din cele patru mar─ş diviziun─ş ale ere─ş ter╚Ťiare, teren ├«ntre eocen ╚Öi pliocen.
MIOCEN adj. (GEOL.) miocenic. (Depozite ~.)
MIO-2 ÔÇ×mai mic, mai pu╚ŤinÔÇŁ. ÔŚŐ gr. meion ÔÇ×mai pu╚ŤinÔÇŁ > fr. mio-, engl. id. > rom. mio-. Ôľí ~cen (v. -cen1), s. n., adj., 1. s. n., Diviziune a erei ter╚Ťiare, situat─â ├«ntre oligocen ╚Öi pliocen, caracterizat─â prin flor─â ╚Öi faun─â asem─ân─âtoare cu cele actuale. 2. adj., Care se refer─â la forma╚Ťiile din aceast─â epoc─â; ~didim (v. -didim), s. m., monstru dicefalic av├«nd un cap mic fuzionat cu occipitalul unui cap de dimensiuni mari.

Miocen dex online | sinonim

Miocen definitie

Intrare: miocen
miocen substantiv neutru
  • silabisire: mi-o-