miocen definitie

13 definiții pentru miocen

MIOCÉN, -Ă, mioceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca inferioară a neogenului, caracterizată prin floră și faună asemănătoare cu cele actuale, în care s-au format contururile actuale ale continentelor și principalele lanțuri de munți. 2. Adj. Care aparține miocenului (1), privitor la miocen; miocenic. [Pr.: mi-o-] – Din fr. miocène.
MIOCÉN, -Ă, mioceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca inferioară a neogenului, caracterizată prin floră și faună apropiate de cele actuale, în care s-au format contururile actuale ale continentelor și principalele lanțuri de munți. 2. Adj. Care aparține miocenului (1), privitor la miocen; miocenic. [Pr.: mi-o-] – Din fr. miocène.
MIOCÉN s. n. Una dintre diviziunile erei terțiare, în care s-au format regnul animal și cel vegeta! precum și contururile actuale ale continentelor și principalele lanțuri de munți.
miocén (mi-o-) s. n.
miocén s. n. (sil. mi-o-)
MIOCÉN adj. (GEOL.) miocenic. (Depozite ~.)
MIOCÉN s.n. (Geol.) Prima epocă (serie) a neogenului. // adj. Care aparține acestei epoci; miocenic. [Pron. mi-o-. / < fr. miocène, cf. gr. meion – mai puțin, kainos – recent, nou].
MIOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) prima epocă a neogenului. (< fr. miocène)
MIOCÉN n. Epoca inferioară a neogenului, caracterizată printr-o floră și faună apropiată de cele pe care le cunoaștem astăzi. [Sil. mi-o-] /<fr. miocene
miocen a. și n. Geol. se zice de unul din cele patru diviziuni ale erei terțiare.
*miocén n. (d. vgr. meion, meîon, maĭ mic, și kainós, noŭ, recent. V. eo- și pliocen). Geol. Una din cele patru marĭ diviziunĭ ale ereĭ terțiare, teren între eocen și pliocen.
MIOCEN adj. (GEOL.) miocenic. (Depozite ~.)
MIO-2 „mai mic, mai puțin”. ◊ gr. meion „mai puțin” > fr. mio-, engl. id. > rom. mio-. □ ~cen (v. -cen1), s. n., adj., 1. s. n., Diviziune a erei terțiare, situată între oligocen și pliocen, caracterizată prin floră și faună asemănătoare cu cele actuale. 2. adj., Care se referă la formațiile din această epocă; ~didim (v. -didim), s. m., monstru dicefalic avînd un cap mic fuzionat cu occipitalul unui cap de dimensiuni mari.

miocen dex

Intrare: miocen
miocen substantiv neutru
  • silabisire: mi-o-