MIOÁRĂ, mioare, s. f. Oaie tânără de la vârsta de 1 an până la 2 ani; p. gener. oaie. ♦ (Adjectival; despre oi) Tânără. [Pr.: mi-oa-] – Mia + suf. -ioară.

MIOÁRĂ, mioare, s. f. Oaie tânără de la vârsta de 1 an până la 2 ani; p. gener. oaie. ♦ (Adjectival; despre oi) Tânără. [Pr.: mi-oa-] – Mia + suf. -ioară.

MIOÁRĂ, mioare, s. f. Oaie tînără (de un an) care încă n-a fătat; p. ext. oaie în general. Pe pajiști vor paște mai multe mioare-. Pe glie ara-vor mai multe tractoare. TULBURE, V. R. 43. Moș Dediu i-a dăruit patruzeci și nouă de mioare, oacheșe numai de cîte un ochi. CREANGĂ, P. 105. Și mînat-am dragi mioare, Pintre iarbă numai floare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 510. ◊ (Adjectival, f.) Tînără. O ciută mioară La bot gălbioară. PĂSCULESCU, L. P. 63. – Pronunțat: -oa-. – Variante: meioáră (pronunțat -ioa-; ALECSANDRI, T. 813), meoáră (pronunțat -oa-; CONACHI, P. 8, ȘEZ. I 207) s. f.

mioáră (mi-oa-) s. f., g.-d. art. mioárei; pl. mioáre

mioáră s. f. (sil. mi-oa-), g.-d. art. mioárei; pl. mioáre

MIOÁRĂ s. (ZOOL.) mia, mielușea, (pop.) mieluță.

MIOÁRĂ ~e f. Oaie de până la doi ani, care încă nu a fătat. [G.-D. mioarei; Sil. -mi-oa-] /mia + suf. ~ioară

mioară f. V. mior.

mior m. Mold. (f. mioară), miel sau mielușea în al doilea an. [Diminutiv din miea].

mioáră, V. mior.

miór, mioáră s., pl. miorĭ, mioare (lat. *agnelliolus, -la [dim. d. agnellus, mel], de unde s’a făcut *amnĭeĭor, apoĭ vrom. mĭeor, mĭeoară, apoĭ mior. D. rom. vine alb. milĭuar, milĭore, ngr. milĭóri, milĭóra, ung. mióra, mijóra, millora). Mel trecut în anu al doilea saŭ și de doĭ anĭ (terțiŭ). V. cîrlan.

MIOARĂ s. (ZOOL.) mia, mielușea, (pop.) mieluță.

MIOARELE, com. în jud. Argeș, situată la poalele și pe pantele Dealului Mățău, pe dr. râului Argeșel; 1.790 loc. (2000). Reșed. com. M. este satul Mățău. Pomicultură. Rezervație paleontologică (pești fosili din Oligocen), în satul Suslănești. Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel (1881-1883), în satul Mățău.

mioară, mioare s. f. 1. adolescentă. 2. (adol.) bancnotă de o mie de lei.