MINUTÁR, minutare, s. n. Acul care indică minutele (I 1) pe cadranul ceasului. ♦ P. gener. (La pl.) Fiecare dintre cele două ace ale ceasului. – Minut + suf. -ar.

MINUTÁR, minutare, s. n. Acul care indică minutele (I 1) pe ceasornic. ♦ P. gener. (La pl.) Fiecare dintre cele două ace ale ceasornicului. – Minut + suf. -ar.

MINUTÁR, minutare, s. n. Acul ceasornicului care indică minutele. Minutarul fosforescent abia înaintează. C. PETRESCU, Î. II 32. Am pus minutarul, pe rînd, la toate cele douăsprezece semne ale cadranului. IBRĂILEANU, A. 69 Nu sta cu ceasornicul deschis pe catedră, ca nu cumva minutarul să treacă peste semn. GHICA, S. 51.

minutár s. n., pl. minutáre

minutár s. n., pl. minutáre

MINUTÁR s. ac. (~ul ceasornicului.)

MINUTÁR s.n. Indicator al minutelor pe cadranul unui ceas. [< minut + -ar].

MINUTÁR s. n. indicator al minutelor pe cadranul unui ceas. (< minut + -ar)

MINUTÁR ~e n. Acul care indică minutele pe cadranul unui ceas. /minut + suf. ~ar

minutar n. ac de ceasornic care indică minutele.

*minutár n., pl. e (d. minut). Ac care arată minutele la ceasornic (cele care arată orele și secundele se numesc tot așa). Com. Un registru în care negustoriĭ îșĭ înseamnă complet toate registrele, conturile și coloanele, precum și sumele (fr. minutier). V. strață.

MINUTAR s. ac. (~ele ceasornicului.)