minus definitie

26 definiții pentru minus

MÍNUS, (1, 2) minusuri, s. n., (3) adv. 1. S. n. (Mat.) Semn de forma unei liniuțe orizontale, folosit pentru indicarea operației de scădere sau pentru caracterizarea numerelor sau mărimilor negative. 2. S. n. Deficit, lipsă. 3. Adv. Mai puțin, fără. – Din lat. minus.
FIÉRE s. f. 1. Lichid amar, de culoare galbenă-verzuie, secretat de ficat; bilă1. ◊ Expr. A vărsa fiere, se zice despre o persoană plină de necaz, de ciudă, de mânie (care se manifestă cu violență). ♦ Fig. Amărăciune, supărare, necaz. 2. (Și în sintagma bășica fierii) Vezicula biliară. ◊ Expr. A-i crăpa (sau plesni) cuiva fierea (de necaz) = a fi necăjit, mânios, invidios etc. la culme. 3. Compus: fierea-pământului = a) plantă erbacee medicinală cu flori roșietice, rar albe, cu gust amar (Erythraea centaurium); b) plantă erbacee inferioară, cu talul târâtor, având pe partea inferioară rudimente de frunză (Marchantia polymorpha); fiere-de-urs = numele a doi arbuști tropicali și mediteraneeni din care se extrage saburul: a) arbust înalt de 3-4 m, cu frunze mari și flori violacee dispuse într-un spic (Aloë ferox); b) arbust înalt de 1 m, ramificat, cu frunze dispuse în rozetă (Aloë succotrina). – Lat. *fele (= fel).
MÍNUS, (1, 2) minusuri, s. n., (3) adv. 1. S. n. Semn de forma unei liniuțe orizontale, folosit pentru indicarea operației de scădere sau pentru caracterizarea numerelor sau mărimilor negative. 2. S. n. Deficit, lipsă. 3. Adv. Mai puțin, fără. – Din lat. minus.
MÍNUS1 adv. Mai puțin, fără. Zece minus trei fac șapte. ▭ Găsești aici toată colecția «Vieței Ruminești» minus două numere, ce nu se mai găsesc. CARAGIALE, O. VII 152.
MÍNUS2, minusuri, s. n. 1. Semn de forma unei liniuțe orizontale care indică: a) (Mat.) operația scăderii sau o valoare negativă. (Adjectival) S-a pus.. să ne învețe cu tot dinadinsul matematica. Ne vorbea despre plus și minus infinit. I. BOTEZ, ȘC. 40; b) (Fiz.) temperatură sub zero grade. 2. Deficit, lipsă. S-au constatat minusuri la casă.
mínus1 adv.
mínus2 s. n., pl. mínusuri
fiére s. f. (sil. fie-), g.-d. art. fiérii
mínus adv.
mínus s. n., pl. mínusuri
FIÉRE s. 1. v. bilă. 2. v. veziculă biliară. 3. (BOT.) fierea-pământului (Centaurium umbellatum sau Erithraea minus) = potroacă, țintaură, (reg.) cintoaie, frigor, frigurică, ghințură, ghințurea, potrocea, potrocuță, scăunel, scânteiuță, taulă, buruiană-de-friguri, cocoșei-de-grădină (pl.), crucea-pământului, floare-de-friguri, fumărică-bășicoasă, iarbă-de-curcă, iarbă-de-friguri, săfindei-de-câmp (pl.).
FIÉRE s. v. crin de pădure, răutate.
MÍNUS s., adj., adv. 1. s. v. lipsă. 2. adj. negativ. (Semnul ~.) 3. adv. (MAT.) fără. (5 ~ 3; îți dau totul, ~ scrisorile.)
Fiere ≠ miere
Minus ≠ plus
MÍNUS s.n. 1. Semn grafic de forma unei liniuțe orizontale, folosit pentru indicarea operației de scădere sau care indică un număr negativ. 2. Semn grafic asemănător cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice negative. 3. Deficit, lipsă. // adv. Fără, mai puțin, scăzând. [< lat. minus].
MÍNUS I. s. n. 1. semn grafic (−) pentru indicarea operației de scădere sau care indică un număr negativ. 2. semn ca cel din matematică, indicând sarcinile electrice negative. 3. deficit, lipsă. II. adv. mai puțin, fără. (< lat. minus)
FIÉRE f. 1) Lichid galben-verzui, amar, pe care îl secretă ficatul și care contribuie la digestie; bilă. ◊ Amar ca ~ea foarte amar. 2) fig. Dispoziție rea. 3) Veziculă biliară; bilă. [G.-D. fierii; Sil. fie-re] /<lat. fele
MÍNUS1 adv. Mai puțin; fără. /<lat. minus
MÍNUS2 ~uri n. 1) (în matematică și fizică) Semn în formă de liniuță orizontală care indică operația de scădere sau mărimi și sarcini negative. 2) (pe lângă un număr de grade) Temperatură mai jos de zero grade. ~ două grade. 3) Lipsă a unei însușiri necesare; deficiență; neajuns; deficit; meteahnă. /<lat. minus
minus n. mai puțin: o diferență în plus sau în minus.
*mínus adv. (lat. minus, maĭ puțin. V. minut). Scăzînd, maĭ puțin atît: opt minus doĭ e egal cu șase. S. m. (ca plus), pl. ușĭ. Semnu scăderiĭ în matematică (−). V. bez, deficit.
MINUS s., adj., prep. 1. s. deficit, lipsă. (Are în casă un ~ de cîteva sute de lei.) 2. adj. negativ. (Semnul ~.) 3. prep. fără. (5 ~ 3.)
MÍNUS (< lat.) s. n., adv. 1. S. n. Numele semnului matematic „-”, cu care se reprezintă operația de scădere (ex. a – b) ori prin care se notează numerele sau mărimile negative (ex. -5; -ax2; -13°C), precum și electricitatea, potențialele sau electrozii negativi. 2. Adv. Mai puțin, fără. 3. S. n. Lipsă, deficit.
Thalictrum minus L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori gălbui, mici, pendente, reunite, cîteva, în panicule terminale, pe ramuri. Frunze de cîteva ori penate, stipe late, cu foliolele rotunjite, obovate, cu 3 dinți sau 3 crestături, lobii cu unul sau 3 dinți. Plantă perenă, erbacee, cu rizom lung, subțire și stoloniferă. Tulpină pînă la 1,60 m înălțime, erectă, glabră, la bază înfrunzită. Fructe mici, achene sesile, longitudinal-striate.
Tropaeolum minus L. Specie care înflorește vara- toamna. Flori mici, galbene-aurii, roșii-carmin. Frunze mici, pe ramuri culcate sau tîrîtoare. Plantă pînă la 0,60 m înălțime, puțin urcătoare.

minus dex

Intrare: minus
minus adverb substantiv neutru
Intrare: Thalictrum minus
Thalictrum minus   nomenclatura binară
Intrare: Tropaeolum minus
Tropaeolum minus   nomenclatura binară