Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru minune

MIN├ÜNE, minuni, s. f. 1. Fenomen ie╚Öit din comun, surprinz─âtor, atribuit divinit─â╚Ťii sau altor for╚Ťe supranaturale. ÔŚŐ Loc. adv. Ca prin minune = dintr-odat─â, pe nea╚Öteptate. 2. P. gener. Lucru, fapt, fenomen uimitor, neobi╚Önuit, extraordinar; minun─â╚Ťie. ÔŚŐ Cele ╚Öapte minuni ale lumii = ╚Öapte dintre operele celebre ale Antichit─â╚Ťii. ÔŚŐ Expr. Mare minune sau minune mare, exclama╚Ťie care exprim─â uimire, admira╚Ťie, ne├«ncredere etc. fa╚Ť─â de cele v─âzute sau auzite. Mare minune s─â... = m-a╚Ö mira s─â... Minunea minunilor, formul─â care exprim─â o apreciere superlativ─â. (Fam.) A se face de minune = a se face de r├ós; a produce uimire. 3. Lucru cu ├«nsu╚Öiri excep╚Ťional de frumoase, care uime╚Öte, produce admira╚Ťie; minun─â╚Ťie. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. De minune = admirabil, minunat, extraordinar. ÔÖŽ Persoan─â cu calit─â╚Ťi (fizice sau morale) excep╚Ťionale. ÔÇô Lat. *mirio, -onis.
MIN├ÜNE, minuni, s. f. 1. Fenomen ie╚Öit din comun, surprinz─âtor, atribuit for╚Ťei divine sau altor for╚Ťe supranaturale. ÔŚŐ Loc. adv. Ca prin minune = dintr-o dat─â, pe nea╚Öteptate. 2. P. gener. Lucru, fapt, fenomen uimitor, neobi╚Önuit, extraordinar; minun─â╚Ťie. ÔŚŐ Cele ╚Öapte minuni ale lumii = nume sub care sunt cunoscute ╚Öapte monumente din antichitate, impresionante prin dimensiuni ╚Öi realizare tehnic─â. ÔŚŐ Expr. Mare minune sau minune mare, exclama╚Ťie care exprim─â uimire, admira╚Ťie, ne├«ncredere etc. fa╚Ť─â de cele v─âzute sau auzite. Mare minune s─â... = m-a╚Ö mira s─â... Minunea minunilor, formul─â care exprim─â o apreciere superlativ─â. (Fam.) A se face de minune = a se face de r├ós; a produce uimire. 3. Lucru cu ├«nsu╚Öiri excep╚Ťional de frumoase, care uime╚Öte, produce admira╚Ťie; minun─â╚Ťie. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. De minune = admirabil, minunat, extraordinar. ÔÖŽ Persoan─â cu calit─â╚Ťi (fizice sau morale) excep╚Ťionale. ÔÇô Lat. *mirio, -onis.
MIN├ÜNE, minuni, s. f. 1. Pretins fenomen supranatural care ├«n credin╚Ťele mistice e atribuit interven╚Ťiei unei for╚Ťe divine; miracol. Parc─â a╚Ötepta ca acolo, pe dealul din zare... s─â se ├«nt├«mple o minune. DUMITRIU, P. E. 5.8. Minuni ├«n vremea noastr─â nu v─âz a se mai face. ALEXANDRESCU, P. 130. Taina s-o istorisim, Minunea s-o povestim. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 513. ÔŚŐ Loc. adv. Ca prin minune = dintr-o dat─â, pe nea╚Öteptate, ca ╚Öi cum s-ar fi ├«nt├«mplat o minune. Un ora╚Ö nou r─âsare ca prin minune pe ap─â, al─âturi de cel vechi de pe uscat. BART, E. 330. Atunci ca prin minune se ╚Öi treze╚Öte Ivan la poarta raiului! CREANG─é, P. 307. 2. Lucru uimitor, neobi╚Önuit, extraordinar, care umple de mirare; minun─â╚Ťie, ciud─â╚Ťenie. V─âz├«nd ╚Öi aceast─â mare minune, fuga la st─âp├«n─â-sa ╚Öi-i spune c─â femeia cea de ieri are acum o v├«rtelni╚Ť─â de aur, care dea ─ân─â singur─â. CREANG─é, P. 98. Nu sim╚Ťi╚Ťi c─â-n proaste lucruri voi vede╚Ťi numai minuni? EMINESCU, O. I 157. F─â ├«n via╚Ť─â o minune Hot─ârindu-te a-mi spune Adev─âr neprelucrat. ALECSANDRI, P. I 211. Cele ╚Öapte minuni ale lumii = nume dat unor monumente din vechime cunoscute ╚Öi admirate de lumea ├«ntreag─â pentru m─âre╚Ťia lor. Voi a╚Ťi v─âzut... Una din cele ╚Öapte minuni, milenarul zid chinezesc. BOUREANU, S. P. 10. A opta minune a lumii, se spune (de obicei ironic) despre un lucru care provoac─â admira╚Ťie sau uimire. ÔŚŐ Expr. A face minuni = a) (determinat prin ┬źde vitejie┬╗, ┬źde bravur─â┬╗ etc.) a face ceva uimitor, greu de ├«ndeplinit, a se distinge prin fapte str─âlucite. L-am v─âzut cu ochii mei f─âc├«nd minuni de vitejie. ALECSANDRI, T. II 14. Rom├«nii f─âcuser─â minuni de vitejie ╚Öi dovediser─â c├«t de puternic─â este na╚Ťia cea mai mic─â c├«nd se lupt─â pentru libertatea sa. B─éLCESCU, O. I 194; b) a produce un efect foarte bun. Medicamentul acesta face minuni. Mare minune (sau minune mare), exclama╚Ťie care exprim─â uimire, admira╚Ťie etc. ╚śi atunci, minune mare! numai iaca au ╚Öi ├«nceput a curge furnicele cu droaia, cit─â pulbere ╚Öi spuz─â, c├«t─â frunz─â ╚Öi iarb─â. CREANG─é, P. 264. Mare minune!.. Da bine, cum de v─â g─âsi╚Ťi am├«ndoi ├«n catrin╚Ťe? ALECSANDRI, T. I 269. Mare minuni s─â... = m-a╚Ö mira s─â..., s├«nt aproape sigur c─â nu... Mare minune s─â vin─â el acum. (Rar) De-a (sau regional d-a) minune = iac─â numai a╚Öa, ca o ├«ncercare, s─â vedem ce-o s─â se ├«nt├«mple. D-a minune, ia s─â vedem unde are s─â se mai ascuns─â. ISPIRESCU, L. 46. A se face de minune = a ie╚Öi din comun; a se face de r├«s, a produce uimire. 3. Lucru foarte frumos, ├«nc├«nt─âtor, care produce admira╚Ťie. Noi ╚Ötim c─â-n lume-i o putere Ce schimb─â oameni ╚Öi destin Dezv─âluind privirii noastre Minunea vremilor ce vin. FRUNZ─é, Z. 45. M─ârie, a gr─âit el, minunile s├«nt ale nop╚Ťii ╚Öi, la lumina zilei, se dovedesc a nu mai fi minuni. SADOVEANU, N. P. 42. ╚śor╚Ť cu flori, minune mare. CO╚śBUC, P. I 103. ÔŚŐ (Repetat la genitiv, cu valoare de superlativ) ├Ämp─âratul nu mai putu de bucurie c├«nd v─âzu c─â fiul s─âu cel mai mic ├«i aduce ├«n cas─â minunea minunilor. ISPIRESCU, E. 38. ÔŚŐ De minune = a) (loc. adv.) foarte bine, foarte tare, admirabil. Toate au avut pre╚Ť ╚Öi s-au v├«ndut de minune. GALACTION, O. I 261. Privirea, gesturile, toat─â fiin╚Ťa ei aveau un aer ╚Ötreng─âresc, care-o prindea de minune. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 34. ├Äi picase lui mo╚Ö Nichifor dou─â iepu╚Öoare, care mergeau de minune la drum. CREANG─é, P. 109 V├«ntul bale ie minune! ODOBESCU, S. I 87; b) (loc. adj.) foarte frumos. P─âs─âric─â, spune, spune Cea poveste de minune! ALECSANDRI, P. II 176. Tu at├«t de negru, el at├«t de alb: era un contrast de minune. NEGRUZZI, S. I 40. ÔÖŽ (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗ atribuie acestora ├«nsu╚Öiri superlative) Lumea privea pe postelnicul Zimbolici ca pe un model de b─ârbat, ╚Öi pe d├«nsa ca pe o minune de so╚Ťie. NEGRUZZI, S. I 73.
min├║ne s. f., g.-d. art. min├║nii; pl. min├║ni
*oálă-minúne s. f., g.-d. art. oálei-minúne; pl. oále-minúne
min├║ne s. f., g.-d. art. min├║nii; pl. min├║ni
MIN├ÜNE s. 1. v. miracol. 2. v. frumuse╚Ťe.
MINÚNE s. v. minunare, stupefiere, surprindere, uimire, uluială, uluire.
min├║ne (min├║ni), s. f. ÔÇô Miracol, minun─â╚Ťie. Origine ├«ndoielnic─â. Se consider─â der. din lat. mir─üri, prin intermediul unei forme *miri┼Źnem (Candrea-Dens., 1138; Candrea; Spitzer, BL, XIV, 48); dar aceast─â form─â nu a fost confirmat─â de nici un alt rezultat rom. ╚Öi nici un e sigur c─â rezultatul rom. ar fi corect. Dup─â Pu╚Öcariu 1094, din a mira, prin intermediul unei der. *mirune. Cre╚Ťu 348 se g├«ndea la lat. mirabilia, imposibil din punct de vedere fonetic, ╚Öi Koerting 6205 la *mirabilionem. Poate deverbal din *miruna, der. expresiv de la mira, ca cl─âti(na), ru╚Öi(na), t├«mpi(na). Der. minuna, vb. (a se mira; refl., a se uimi, a fi uluit); minunat, adj. (miraculos; de mirare, grozav); minun─â╚Ťie, s. f. (miracol, minune).
MIN├ÜNE ~i f. 1) Fenomen ie╚Öit din comun; fapt supranatural; minun─â╚Ťie; miracol. 2) fig. Lucru cu calit─â╚Ťi extraordinare ╚Öi imprevizibile care provoac─â admira╚Ťie; minun─â╚Ťie; miracol. 3) Persoan─â cu calit─â╚Ťi (fizice sau morale) ie╚Öite din comun. [G.-D. minunii] /<lat. mirio, ~onis
minune f. 1. act al puterii divine ├«n afar─â de legile naturei: minunile Maicii Domnului; 2. lucru extraordinar: un om cu dou─â capete e o minune; 3. lucru ce cauzeaz─â mirare: cele ╚Öapte minuni ale lumii antice; 4. persoan─â demn─â de admira╚Ťiune: e o minune de frumuse╚Ťe; de minune, foarte, prea bine: frumoas─â de minune, scrie de minune. [Derivat din mira (= mirune)].
Minuni ale Lumii (Cele ╚Öapte) f. pl. operele cele mai remarcabile ale antichit─â╚Ťii cari au excitat admira╚Ťiune mai mult dec├ót celelalte, ╚Öi anume: Piramidele Egiptului, Gr─âdinile suspendate din Babilon, Farul din Alexandria, Jupiter Olimpianul de Phidias, Colosul dela Rhodos, Morm├óntul lui Mausol ╚Öi Templul Dianei din Ephez.
min├║ne f. (din *mirune, lat. mirio, -├│nis, om foarte ur├«t, prost care se mir─â de toate. Cp. cu genune, s─ânun). Miracul, fapt─â supranatural─â (contrar─â legilor naturi─ş): Scriptura ├«─ş atribue lu─ş Hristos multe minun─ş. Efect a c─âru─ş cauz─â nu e ├«n╚Ťeleas─â: minunile naturi─ş. Lucru executat cu mare art─â sa┼ş greutate: turnu Eiffel e o minune ca ╚Öi cele ╚Öapte din vechime. F─âc─âtor de minun─ş, f─âc─âtor de miracule, vorbind de sfin╚Ť─ş. A face minun─ş, 1. a face miracule, 2. a u─şmi lumea pin talent or─ş prostie: acest dobitoc face minun─ş cu preten╚Ťiunile lu─ş. Mare minune, curios lucru: Unde-s bani─ş? ÔÇô A┼ş disp─ârut. Mare minune! De minune, admirabil, foarte: e frumoas─â de minune, c├«nt─â de minune.
minune s. v. MINUNARE. STUPEFIERE. SURPRINDERE. UIMIRE. ULUIAL─é. ULUIRE.
MINUNE s. 1. miracol, (├«nv. ╚Öi reg.) tain─â, (├«nv.) ciud─â, ciudes─â, div─â, mirac, semn, sil─â. (S-a ├«nt├«mplat parc─â o ~.) 2. frumuse╚Ťe, minun─â╚Ťie, splendoare, (pop. ╚Öi fam.) m├«ndre╚Ťe, (Transilv.) m├«ndrenie, (prin Ban.) m├«ndrulenie. (O ~ de fat─â.)
cop├şl-min├║ne s. m. Copil cu calit─â╚Ťi deosebite (de obicei artistice) ÔŚŐ ÔÇ×Cariera c├óinilor-vedet─â este ├«nc─â ╚Öi mai scurt─â dec├ót cea a copiilor-minune.ÔÇŁ S─âpt. 1 X 71 p. 12; v. ╚Öi Cont. 15 I 71 p. 4 (din copil + minune, dup─â fr. enfant prodige [forma╚Ťia aceasta se folosea la ├«nceputul anilor ÔÇÖ40 ├«n leg─âtur─â ├«n special cu actri╚Ťa copil Shirley Temple]; H. Mirska ├«n SMFC I 172, FC I 32)
o├íl─â-min├║ne s. f. (gosp.) ÔŚŐ ÔÇ×Printre ustensilele moderne cu care tehnica a ├«nzestrat c─âminele noastre se afl─â ╚Öi oala de fiert sub presiune. Un veritabil ┬źvas-minune┬╗, care reduce considerabil durata prepar─ârii m├ónc─ârurilor [...] Altminteri, ┬źoala-minune┬╗ ├«╚Öi pierde atribu╚Ťiile moderne, devenind oal─â banal─â ca toate oalele.ÔÇŁ Sc. 7 IV 78 p. 2 (din oal─â + minune, dup─â germ. Wundertopf)
vas-min├║ne s. n. 1978 (gosp.) Vas de buc─ât─ârie a c─ârui construc╚Ťie permite prepararea rapid─â a m├ónc─ârurilor, prin fierbere sub presiune v. oal─â-minune (din vas + minune, dup─â oal─â-minune)
MINUNE, ╚Ťig. (16 B II 16), < subst.

Minune dex online | sinonim

Minune definitie

Intrare: minune
minune substantiv feminin
Intrare: Minune
Minune
Intrare: oal─â-minune
oal─â-minune substantiv feminin