Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru minunat

MINUN├ü, minunez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A r─âm├óne sau a face pe cineva s─â r─âm├ón─â uluit, uimit, surprins. ÔÖŽ Refl. A-╚Öi manifesta mirarea, admira╚Ťia, surpriza; a se mira mult. ÔÇô Din minune.
MINUN├üT, -─é, minuna╚Ťi, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care iese din comun (prin aspect, ├«nsu╚Öiri etc.); magnific; p. ext. care uime╚Öte prin frumuse╚Ťe; ├«nc├ónt─âtor, splendid. ÔÖŽ Foarte bun, excep╚Ťional. 2. (├Än basme) Care face minuni, care este ├«nzestrat cu ├«nsu╚Öiri supranaturale. ÔÖŽ Vr─âjit, fermecat. 3. Mirat, surprins. ÔÇô V. minuna.
MINUN├ü, minunez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A r─âm├óne sau a face pe cineva s─â r─âm├ón─â uluit, uimit, surprins. ÔÖŽ Refl. A-╚Öi manifesta mirarea, admira╚Ťia, surpriza; a se mira mult. ÔÇô Din minune.
MINUN├üT, -─é, minuna╚Ťi, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care iese din comun (prin aspect, ├«nsu╚Öiri etc.); p. ext. care uime╚Öte prin frumuse╚Ťe; ├«nc├ónt─âtor, splendid. ÔÖŽ Foarte bun, excep╚Ťional. 2. (├Än basme) Care face minuni, care este ├«nzestrat cu ├«nsu╚Öiri supranaturale. ÔÖŽ Vr─âjit, fermecat. 3. Mirat, surprins. ÔÇô V. minuna.
MINUN├ü, minunez, vb. I. Tranz. A uimi pe cineva, a-l face s─â r─âm├«n─â mirat, surprins; a impresiona. R├«vna lor o minuneaz─â pe mama. STANCU, D. 446. Dup─â ce ╚Öi-a v├«r├«t la briu cele trei s─âbii ale lui, cu care. minunase lumea, a luat baioneta jandarmului. SAHIA, N. 69. Zi de 15 mai (1848)... Tu minuna╚Öi lumea ╚Öi ├«i ar─âta╚Öi c─â na╚Ťia rom├«n─â e matur─â. B─éLCESCU, O. I 332. ÔŚŐ Absol. Alt─â biseric─â este Sf. Andrei care minuneaz─â prin zvelte╚Ťea sa. SAHIA, U.R.S.S. 43. ÔŚŐ Refl. Ceasuri ├«ntregi ne minunam din drum De bradul ce se str─âvedea prin geamuri. BENIUC, V. 36. P─â╚Öea ├«ncet, minun├«ndu-se la fiecare pas. EMINESCU, N. 127. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: (pers. 3 sg.) min├║n─â (MACEDONSKI, O. I 24).
MINUN├üT, -─é, minuna╚Ťi, -te, adj. 1. Care surprinde, uime╚Öte prin frumuse╚Ťe; ├«nc├«nt─âtor, fermec─âtor, splendid. Fata sta nemi╚Öcat─â ╚Öi ├«nfiorat─â, cu m├«nile mici albe ├«n poal─â ╚Öi privea pe r─ânit cu ochii ei minuna╚Ťi. SADOVEANU, O. I 97. Podul cel minunat ├«ndat─â s-a stricat ╚Öi s-a mistuit. CREANG─é, P. 89. Ochii mari ╚Öi minuna╚Ťi Lucesc ad├«nc, himeric. EMINESCU, O. I 172. Crescut-au, Doamne, crescut, Doi meri nal╚Ťi ╚śi minuna╚Ťi, La tulpine-mpreuna╚Ťi. TEODORESCU, P. P. 81. ÔŚŐ (Adverbial; ├«naintea unui adjectiv de care se leag─â prin prep. ┬źde┬╗, d─â acestuia valoare de superlativ) Foarte, deosebit de... Se f─âcea o duminic─â minunat de frumoas─â. DELAVRANCEA, H. T. 64. Balul d-tale e minunat de frumos ╚Öi de vesel! ALECSANDRI, T. 762. Au v─âzut... mul╚Ťime de papagali minunat de frumo╚Öi. DR─éGHICI, R. 97. ÔÖŽ Foarte bun, excep╚Ťional. Original ├«n p─âreri ╚Öi gesturi, dar are un suflet minunat. REBREANU, R. I 90. ÔŚŐ (Adverbial) Robinson au socotit c─â acest loc ar putea s─â-i slujeasc─â minunat la trebuin╚Ťa sa. DR─éGHICI, R. 79. ÔÖŽ (Adverbial) Perfect, foarte bine, admirabil. Chit─â minunat. 2. (├Än basme) Care face minuni, dotat cu puteri supranaturale. I-au schimbat... asinul cel minunat ╚Öi i-au pus altul ├«n locul lui tot ca acela. SBIERA, P. 196. Furca cea minunat─â torc├«nd singur─â fire de aur. CREANG─é, P. 96. ÔÖŽ Ciudat, straniu, bizar. Minunat lucru ├«mi pare c─â dobitoacile s─âlbatice arat─â mai mult─â mul╚Ť─âmire c─âtr─â f─âc─âtoriul lor de bine. DR─éGHICI, R. 103. 3. (Rar) Mirat, uimit, surprins, ├«nc├«ntat. Acele nem─ârginite epopee v├«n─âtore╚Öti... sperie ╚Öi obosesc azi ochii c─âl─âtorului minunat. ODOBESCU, S. III 80.
minuná (a ~) vb., ind. prez. 3 minuneáză
*minun├ít adj. m., pl. minun├í╚Ťi; f. minun├ít─â, pl. minun├íte
minun├í vb., ind. prez. 1 sg. minun├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. minune├íz─â
MINUNÁ vb. 1. a se cruci, a se uimi, a se ului, (pop.) a se încruci, (reg.) a se ugni, (Transilv. și Ban.) a se pocozi, (înv.) a se ciudi, a se divi. (Se ~ de ce aude.) 2. v. uimi. 3. v. extazia.
MINUNÁT adj. v. ceresc, divin, dumnezeiesc, sfânt.
MINUNÁT adj., adv. 1. adj. v. crucit. 2. adj. splendid, strălucitor, (livr.) magnific, mirific, paradiziac, (pop.) mândru, (înv.) preafrumos. (Un peisaj ~.) 3. adj. v. fermecător. 4. adj. splendid, superb, (fig.) ceresc, divin, dumnezeiesc, îngeresc, serafic, (livr. fig.) celest. (O muzică ~.) 5. adv. splendid, superb, (fig.) divin, dumnezeiește, îngerește. (Cântă ~.) 6. adj. v. perfect. 7. adv. v. foarte.
A MINUN├ü ~├ęz tranz. A impresiona prin ceva neprev─âzut; a surprinde; a uimi; a mira. ~ lumea. /Din minune
A SE MINUN├ü m─â ~├ęz intranz. A fi cuprins de admira╚Ťie; a r─âm├óne profund impresionat; a se uimi; a se mira. /Din minune
MINUN├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) v. A MINUNA ╚Öi A SE MINUNA. 2) (├«n basm) Care face minuni; cu propriet─â╚Ťi supraomene╚Öti. 3) (despre persoane ╚Öi despre manifest─ârile lor) Care ╚Öocheaz─â prin felul s─âu de a fi; ie╚Öit din comun; straniu; bizar. Purtare ~t─â. /v. a minuna
minun├á v. 1. a fi plin de mirare: ne minun─âm de tot ce e extraordinar; 2. fig. a fi nedumerit (├«ntrÔÇÖo ├«mprejurare grea): stau ╚Öi m─â minunez ce s─â fac. [Tras din minune].
minunat a. 1. care inspir─â o vie mirare: om minunat; 2. care face minuni: pas─âre minunat─â; 3. surprinz─âtor, admirabil: tablou minunat; 4. lovit de uimire. ÔĽĹ adv. de minune.
minun├ít, -─â adj. (d. minunez). Mirat, u─şmit (Rar). Admirabil: spectacul minunat. Miraculos, surprinz─âtor: magia e o art─â minunat─â. Adv. ├Än mod minunat: a lucra minunat de frumos.
minun├ęz v. tr. (d. minune). Uimesc, surprind. V. refl. M─â m─şr foarte mult, r─âm├«n u─şmit: se minuna lumea de vitejia lu─ş. ÔÇô ╚śi ├«nm- (vech─ş).
MINUNA vb. 1. a se cruci, a se uimi, a se ului, (pop.) a se ├«ncruci, (reg.) a se ugni, (Transilv. ╚Öi Ban.) a se pocozi, (├«nv.) a se ciudi, a se divi. (Se ~ de ce aude.) 2. a stupefia, a surprinde, a uimi, a ului. (Ce-mi spui tu pur ╚Öi simplu m─â ~.) 3. a se extazia. (Se ~ ├«n fa╚Ťa splendorilor naturii.)
minunat adj. v. CERESC. DIVIN. DUMNEZEIESC. SFÎNT.
MINUNAT adj., adv. 1. adj. crucit, perplex, stupefiat, surprins, uimit, uluit. (Ea a r─âmas ~ de cele auzite.) 2. adj. splendid, str─âlucitor, (livr.) magnific, mirific, paradiziac, (pop.) m├«ndru, (├«nv.) preafrumos. (Un peisaj ~.) 3. adj. feeric, fermec─âtor, ├«nc├«nt─âtor, (fig.) ├«mb─ât─âtor. (O sear─â ~.) 4. adj. splendid, superb, (fig.) ceresc, divin, dumnezeiesc, ├«ngeresc, serafic, (livr. fig.) celest. (O muzic─â ~.) 5. adv. splendid, superb, (fig.) divin, dumnezeie╚Öte. (C├«nt─â ~.) 6. adj. des─âv├«r╚Öit, excep╚Ťional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, perfect, splendid, sublim, superb, (├«nv.) s─âv├«r╚Öit. (O ~ punere ├«n scen─â.)
MIRABILE DICTU (VISU) (lat.) e minunat de spus (de v─âzut) ÔÇô Un spectacol (o ├«nt├ómplare) mirabile dictu (visu).

Minunat dex online | sinonim

Minunat definitie

Intrare: minunat
minunat adjectiv
Intrare: minuna
minuna verb grupa I conjugarea a II-a