MINUȚIOZITÁTE, minuțiozități, s. f. Însușirea de a fi minuțios; meticulozitate, minuție. [Pr.: -ți-o-] – Minuțios + suf. -itate.

MINUȚIOZITÁTE, minuțiozități, s. f. Însușirea de a fi minuțios; meticulozitate, minuție. [Pr.: -ți-o-] – Minuțios + suf. -itate.

MINUȚIOZITÁTE, minuțiozități, s. f. Însușirea de a fi minuțios; meticulozitate.

minuțiozitáte (-ți-o-) s. f., g.-d. art. minuțiozitắții; pl. minuțiozitắți

minuțiozitáte s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. minuțiozității; pl. minuțiozități

MINUȚIOZITÁTE s. v. migală.

MINUȚIOZITÁTE s.f. Însușirea de a fi minuțios; amănunțime, meticulozitate, minuție. [Pron. -ți-o-. / < minuțios + -itate].

MINUȚIOZITÁTE s. f. însușirea de a fi minuțios; minuție. (< minuțios + -itate)

MINUȚIOZITÁTE ~ăți f. Caracter minuțios; străduință deosebită; migală; meticulozitate. [G.-D. minuțiozității; Sil. -ți-o-] /minuțios + suf. ~itate

minuțiozitate f. caracterul celor minuțioase.

*minuțiozitáte f. (d. minuțios). Caracteru de a fi minuțios: om de mare minuțiozitate.

MINUȚIOZITATE s. atenție, grijă, meticulozitate, migală, migăleală, scrupulozitate, (livr.) minuție, (pop.) piguleală, scumpătate, (reg.) migoroșeală, milcoșeală. (Lucrat cu multă ~.)