minuție definitie

2 intrări

11 definiții pentru minuție

MINÚȚIE s. f. Minuțiozitate. ◊ Loc. adv. Cu minuție = amănunțit, minuțios, meticulos. [Acc. și: minuțíe] – Din fr. minutie.
MINÚȚIE s. f. (Livr.) Minuțiozitate. ◊ Loc. adv. Cu minuție = amănunțit, minuțios, meticulos. [Acc. și: minuțíe] – Din fr. minutie.
MINÚȚIE s. f. (Rar) Minuțiozitate. Delavrancea își vede personagiile în atitudini individualizate, pe care le descrie cu minuție. VIANU, A. P. 179.
minúție (-ți-e) s. f., art. minúția (-ți-a), g.-d. minúții, art. minúției
minúție s. f. (sil. -ți-e), art. minúția (sil. -ți-a), g.-d. art. minúției; pl. minúții
MINÚȚIE s. v. atenție, grijă, meticulozitate, migală, migăleală, minuțiozitate, scrupulozitate.
MINUȚÍE s.f. (Liv.) Minuțiozitate. [Gen. -iei, var. minuțiune s.f. / cf. fr. minutie, lat. minutia].
MINÚȚIE s. f. minuțiozitate. (< fr. minutie)
minuție f. lucru de puțină importanță, bagatelă.
*minúție f. (lat. minutia, d. minutus, mărunt). Rar. Lucru neînsemnat, bagatelă, mărunțiș: a da atențiune minuțiilor.
minuție s. v. ATENȚIE. GRIJĂ. METICULOZITATE. MIGALĂ. MIGĂLEALĂ. MINUȚIOZITATE. SCRUPULOZITATE.

minuție dex

Intrare: minuție
minuție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
Intrare: minuție
minuție