mintos definitie

10 definiții pentru mintos

MINTÓS, -OÁSĂ, mintoși, -oase, adj. (Pop.) Care are multă minte; deștept, inteligent, capabil; iscusit, isteț. ♦ Care dovedește inteligență, iscusință. – Minte + suf. -os.
MINTÓS, -OÁSĂ, mintoși, -oase, adj. (Pop.) Care are multă minte; deștept, inteligent, capabil; iscusit, isteț. ♦ Care dovedește inteligență, iscusință. – Minte + suf. -os.
MINTÓS, -OÁSĂ, mintoși, -oase, adj. Cu multă minte, isteț; deștept, inteligent. Ascultînd împăratul astă poveste s-a bucurat foarte mult că a dobîndit un ginere așa de mintos. POPESCU, B. IV 14. Un băietan voinic... mintos, tînăr. CARAGIALE, S. 58. Deși știi că prostia îl face-a fi tăcut, Tu lumii dovedește că e bărbat mintos. NEGRUZZI, S. II 216. – Variantă: minteós, -oásă (pronunțat -teos; CREANGĂ, P. 50) adj.
mintós (fam.) adj. m., pl. mintóși; f. mintoásă, pl. mintoáse
mintós adj. m., pl. mintóși; f. sg. mintoásă, pl. mintoáse
MINTÓS adj. v. ager, chibzuit, cuminte, deștept, dibaci, inteligent, iscusit, isteț, îndemânatic, înțelept, priceput, socotit.
MINTÓS ~oásă (~óși, ~oáse) pop. 1) Care are minte ageră; isteț. 2) Care vădește inteligență. /minte + suf. ~os
mintos a. 1. cuminte: copil mintos; 2. plin de inteligență (mai adesea ironic).
mintós, -oásă adj. (d. minte). Plin de minte, inteligent, deștept.
mintos adj. v. AGER. CHIBZUIT. CUMINTE. DEȘTEPT. DIBACI. INTELIGENT. ISCUSIT. ISTEȚ. ÎNDEMÎNATIC. ÎNȚELEPT. PRICEPUT. SOCOTIT.

mintos dex

Intrare: mintos
mintos adjectiv