Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru minoritate

MINORIT├üTE, minorit─â╚Ťi, s. f. 1. Partea (cea) mai pu╚Ťin numeroas─â a membrilor unei colectivit─â╚Ťi. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än minoritate = ├«n inferioritate numeric─â. 2. (├Än sintagma) Minoritate na╚Ťional─â = grup de oameni de aceea╚Öi limb─â ╚Öi etnie, care se deosebesc de cele ale majorit─â╚Ťii locuitorilor unui stat. 3. (Jur.) Minorat. ÔÇô Din fr. minorit├ę, lat. minoritas, -atis, germ. Minorit├Ąt.
MINORIT├üTE, minorit─â╚Ťi, s. f. 1. Partea (cea) mai pu╚Ťin numeroas─â, num─ârul (cel) mai mic de fiin╚Ťe sau de lucruri dintr-o colectivitate. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än minoritate = ├«n inferioritate numeric─â. 2. (├Än sintagma) Minoritate na╚Ťional─â = grup de oameni de aceea╚Öi limb─â ╚Öi origine care locuie╚Öte pe teritoriul unui stat na╚Ťional. 3. (Jur.) Minorat. ÔÇô Din fr. minorit├ę, lat. minoritas, -atis, germ. Minorit├Ąt.
MINORIT├üTE, minorit─â╚Ťi, s. f. 1. Partea (cea) mai mic─â sau num─ârul (cel) mai mic de fiin╚Ťe sau de lucruri dintr-o colectivitate ├«mp─âr╚Ťit─â ├«n dou─â; cei mai pu╚Ťini, cele mai pu╚Ťine. ÔÖŽ (Mai ales determinat de ┬źna╚Ťional─â┬╗) Popula╚Ťie de na╚Ťionalitate diferit─â ╚Öi ├«n num─âr mai mic fa╚Ť─â de na╚Ťiunea de baz─â a unui stat. Limba rom├«n─â devine un mijloc de comunicare nu numai ├«ntre rom├«ni ╚Öi celelalte minorit─â╚Ťi na╚Ťionale, ci ╚Öi ├«ntre ele ├«nse╚Öi, de la una la alta. IORDAN, L. R. 19. ÔŚŐ Loc. adv. (Construit cu verbele ┬źa fi┬╗, ┬źa se afla┬╗, ┬źa c─âdea┬╗ etc.) ├Än minoritate = ├«n num─âr (mai) mic; ├«n inferioritate numeric─â. 2. (Fran╚Ťuzism ├«nvechit) Minorat. Salut├«nd pre doamna Ruxanda de regent─â ├«n vremea minorit─â╚Ťii fiului ei, proclamar─â pre Bogdan de domn. NEGRUZZI, S. I 160.
minorit├íte s. f., g.-d. art. minoritß║»╚Ťii; pl. minoritß║»╚Ťi
minorit├íte s. f., g.-d. art. minorit─â╚Ťii; pl. minorit─â╚Ťi
MINORIT├üTE s. 1. v. minorat. 2. minoritate na╚Ťional─â = etnici (pl.), na╚Ťionalitate conlocuitoare.
Minoritate Ôëá majoritate
MINORIT├üTE s.f. 1. Partea (cea) mai mic─â dintr-o colectivitate ├«mp─âr╚Ťit─â ├«n dou─â; cei mai pu╚Ťini la num─âr. 2. (Jur.) Minorat. [Cf. fr. minorit├ę, lat. minoritas, germ. Minorit├Ąt].
MINORIT├üTE s. f. 1. partea (cea) mai mic─â dintr-o colectivitate. ÔÖŽ ├«n ~ = ├«n inferioritate numeric─â. 2. (jur.) minorat. (< fr. minorit├ę, lat. minoritas, germ. Minorit├Ąt)
MINORIT├üTE ~─â╚Ťi f. Partea cea mai mic─â a unei colectivit─â╚Ťi sau a unei colec╚Ťii de obiecte. * ├Än ~ ├«n inferioritate numeric─â. ~ na╚Ťional─â grup de oameni de aceea╚Öi origine ╚Öi limb─â, care locuie╚Öte pe teritoriul unui stat na╚Ťional. /<fr. minorit├ę, lat. minoritas, ~atis, germ. Minorit├Ąt
minoritate f. 1. num─âr mic, ├«n opozi╚Ťiune cu majoritate; 2. partea cea mai pu╚Ťin numeroas─â intrÔÇÖun corp legiuitor; 3. popula╚Ťiune de alt─â origin─â etnic─â dec├ót majoritatea locuitorilor: minorit─â╚Ťile din Rom├ónia; 4. minorat.
*minorit├íte f. (lat. min├│ritas, -├ítis). Minorat. Partea cea ma─ş pu╚Ťin numeroas─â ├«ntrÔÇÖo ╚Ťar─â, ├«ntrÔÇÖun parlament (├«n opoz. cu majoritate). Deputat din minoritate, din opozi╚Ťiune.
MINORITATE s. 1. (JUR.) minorat. (~ unei persoane.) 2. minoritate na╚Ťional─â = na╚Ťionalitate conlocuitoare.

Minoritate dex online | sinonim

Minoritate definitie

Intrare: minoritate
minoritate substantiv feminin