MINORITÁR, -Ă, minoritari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face parte dintr-o minoritate (1), care reprezintă cel mai mic număr dintr-o colectivitate. 2. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o minoritate politică sau națională. – Din fr. minoritaire.

MINORITÁR, -Ă, minoritari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face parte dintr-o minoritate (1), care reprezintă cel mai mic număr dintr-o colectivitate. 2. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o minoritate politică sau națională. – Din fr. minoritaire.

MINORITÁR, -Ă, minoritari, -e, s. m. și f. Persoană care face parte dintr-o minoritate națională.

minoritár adj. m., s. m., pl. minoritári; adj. f., s. f. minoritáră, pl. minoritáre

minoritár adj. m., s. m., pl. minoritári; f. sg. minoritáră, pl. minoritáre

Minoritar ≠ majoritar

MINORITÁR, -Ă adj. Care face parte dintr-o minoritate. // s.m. și f. Membru al unei minorități (naționale). [Cf. fr. minoritaire].

MINORITÁR, -Ă adj. care reprezintă o minoritate. ◊ (s. m. f.) membru al unei minorități politice sau naționale. (< fr. minoritaire)

MINORITÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de minoritate; propriu unei minorități. Trupă ~ă. Parte ~ă. /<fr. minoritaire

*minoritár, -ă adj. și s. Care face parte din minoritatea deputaților saŭ a poporuluĭ, ca opozițiunea față de guvern saŭ Unguriĭ ș. a. față de Românĭ.