MINÓR, -Ă, minori, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu a împlinit încă vârsta majoratului. 2. Lipsit de importanță, neînsemnat, secundar; p. ext. șters, slab. 3. (Muz.; în sintagmele) Mod minor = mod a cărui gamă are la bază o terță mică. Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea. 4. (Log.; în sintagmele) Termen minor = termen care servește de subiect concluziei unui silogism. Premisă minoră = premisă care conține termenul minor al silogismului. – Din fr. mineur, lat. minor.

MINÓR, -Ă, minori, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu a împlinit încă vârsta la care își poate exercita toate drepturile. 2. Lipsit de importanță, neînsemnat, secundar; p. ext. șters, slab. 3. (Muz.; în sintagmele) Mod minor = mod a cărui gamă are la bază o terță mică. Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea. 4. (Log.; în sintagmele) Termen minor = termen care servește de subiect concluziei unui silogism. Premisă minoră = premisă care conține termenul minor al silogismului. – Din fr. mineur, lat. minor.

PIDÓSNIC, -Ă, pidosnici, -ce, adj., s. m. I. Adj. (Pop.) Care este ieșit din comun, contrar așteptărilor (în sens negativ); care se comportă ciudat, sucit, care face totul pe dos. II. S. m. Numele a două specii de plante erbacee cu frunze lucioase, verzi-albăstrii și cu flori galbene (Cerinthe minor și glabra). – Pe dos + suf. -nic.

SASCHÍU, saschii, s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina întinsă pe pământ și cu frunze persistente lucioase, una cu flori albastre (Vinca herbacea), cealaltă cu flori albastre, roșii sau albe (Vinca minor). – Din magh. szászfü.

MINÓR, -Ă, minori, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care n-a împlinit încă vîrstă la care își poate exercita toate drepturile. (Substantivat) Ești minoră încă. Mai ai de crescut. IBRĂILEANU, A. 29. 2. De mică importanță, neînsemnat, secundar. Preocupări minore. ◊ Arte minore = meșteșuguri care cer iscusință, rutină și gust artistic (pictura pe vase, ilustrarea manuscriselor, argintăria etc.). 3. (Muz.; în expr.) Gamă minoră = mod diatonic, avînd terța și sexta mici (în raport cu tonica). 4. (Logică; în expr.) Termen minor (sau premisă minoră) =unul dintre cei doi termeni (sau dintre cele două premise) ai unui silogism și anume acela care conține subiectul concluziei.

minór adj. m., s. m., pl. minóri; adj. f., s. f. minóră, pl. minóre

minór adj. m., s. m., pl. minóri; f. sg. minóră, pl. minóre

MINÓR adj. 1. nevârstnic, (înv.) minorean. (Persoană ~.) 2. v. secundar. 3. mic, redus, secundar. (De importanță ~.)

PIDÓSNIC s. (BOT.; Cerinthe minor și glabra) (reg.) cerițică, somnoroasă.

SASCHÍU s. (BOT.; Vinca herbacea și minor) (reg.) brebenoc, cununiță, merișor, pervincă.

Minor ≠ major

MINÓR, -Ă adj. 1. (Despre persoane; adesea s.) Neajuns încă la majorat. 2. Secundar, puțin important; mai mic; (p. ext.) șters, slab. 3. (Muz.) Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea. 4. (Log.) Termen minor = subiectul concluziei unui silogism; premisă minoră = premisa care conține termenul minor. [< lat. minor, cf. fr. mineur].

MINÓR, -Ă adj. 1. (despre tineri; și s. m. f.) neajuns încă la majorat. 2. lipsit de importanță; secundar; (p.ext.) șters, slab. 3. (muz.) mod ~ sau gamă ~ă = mod sau gamă din cinci tonuri și două semitonuri (între treptele II-III și VI-VII). 4. (log.) termen ~ = subiectul concluziei unui silogism; premisă ~ă = premisa care conține termenul minor. (< fr. mineur, lat. minor)

MINÓR ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care nu a ajuns la majorat; neajuns la vârsta majoratului. Copil ~. 2) Care este de importanță sau de interes neînsemnat. /<fr. mineur, lat. minor

minor a. Muz. compusă dintr’un ton și semiton.

minor m. care nu are încă etatea de 21 ani împliniți.

*minór, -ă adj. (lat. minor, maĭ mic, comparativu d. parvus, mic. V. minus, mărunt). Care n’a ajuns încă la majorat: legea pune o limită munciĭ copiilor minorĭ. Muz. Ton minor, compus dintr’un ton și un semiton. Gamă minoră. V. gamă. Ordine minore, primele patru trepte în călugăria catolică.

MINOR adj. 1. nevîrstnic, (înv.) minorean. (Persoană ~.) 2. colateral, lăturalnic, marginal, neimportant, neînsemnat, secundar, (rar) lateral, (fig.) periferic. (O problemă ~.)

minor, atribut al unor formațiuni muzicale tipizate, în succesiune (melodice) sau în simultaneitate (armonice), formațiuni concepute la nivel de schemă și nu obligatoriu la nivel sintactic; sensul m. derivă structural – și numai relativ – din dispunerea unor intervale* și – în chip absolut – din antinomia față de major*; m. este, de aceea, o stare, un caracter, un gen (II), chiar un mod*; în sensul său logic și istoric restrâns [tonalitatea (1) comportă numai două moduri: cel major și cel m.]. Destinul noțiunii de m. este indisolubil legat de acela al noțiunii de major. Totuși câteva particularități ale m. primesc definirea sa în teoria muzicii occid. Astfel, se acceptă existența a trei forme de game m. care, toate, au la bază (peste finală*) o terță* mică (minoră). M. natural este adevăratul mod eolic introdus în sistemul modurilor de către Glareanus; m. armonic este modul care, după modelul majorului, a transformat subtonul* (treapta* a VII-a naturală) într-o sensibilă*; m. melodic, este un m. armonic în care, pentru evitarea intervalului de secundă* mărită*, a fost urcată și treapta a VI-a; în coborâre, m. melodic folosește scara m. natural. Deși principial teoria armoniei (III, 2) consideră, prin analogie și prin opoziție cu majorul, că în m. cele trei principale funcții* (T, D, Sd) sunt minore, totuși, pentru întărirea caracterului dominantic al cadenței (1) autentice, D este majorizată (ceea ce corespunde de altfel structurii m. armonic). Tot prin analogie cu majorul, mai ales în stilul armonic al barocului*, acordul* final al unei evoluții în m., era înlocuit prin acordul majorizat, cu terță mare, al tonicii*.

OCTAVIA MINOR (c. 70-11 î. Hr.), sora împăratului Augustus. Între 40 și 32 î. Hr. a fost căsătorită cu Marc Antoniu.

Astrantia minor L. Specie care înflorește vara. Flori lung-pedunculate, albe sau albe-verzui, dispuse în umbele rare. Tulpină înaltă pînă la 30 cm, subțire; poartă în vîrf o inflorescență cu 2-4 ramuri care, de cele mai multe ori, sînt ramificate.

Briza minor L. (syn. B. gracilis hort.). Plantă erbacee, anuală, în formă de tufă, înaltă de 30 cm, cu ramuri păioase. Flori mici, în spice pendente. Înflorește vara.

Cerinthe minor L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori galbene-deschis, rar maculate-purpuriu, corolă tubuloasă cu 5 dinți lanceolați, stamine mai scurte decît anterele, caliciul cu 5 diviziuni. Fruct cu 2 nucule, 4 semințe. Plantă erbacee (cca 55 cm înălțime), glabră, bienală sau perenă. Frunze verzi-albăstrui, cele superioare alungit-cordiforme, cele inferioare obovate.

Guzmania minor Mez. Specie cu inflorescență în formă de capitul, cu flori albe și bractee roșii. Frunze (18-20 cm lungime, 1-1,5 cm lățime) cu vîrf ascuțit, verzi cu reflexe roșietice. Plantă în formă de rozetă cu diametrul de 30-40 cm.

Islaya minor Bckbg. Specie cu flori aurii 20-24 spini centrali subțiri 17 coaste.

Sabal minor Pers. (syn. S. adansonii Guerns.). Specie originară din sudul S.U.A. Spadicele egal în lungime cu frunzele. Frunze rotunde, verzi-albăstrui, fidate, acuminate, cu pînă la 30 segmente de pînă la 1 m lungime și 1,5 cm lățime, cu filament, limbul susținut de un pețiol. Tulpină foarte scurtă. Fructe, bace mici, negre, sferice. Iernează in seră rece.

Sarracenia minor Walt. (syn., S. variolaris Michx.). Specie cu fiori galbene sau galbene-albicioase. Tub erect, pînă la 80 cm înălțime, lățindu-se spre vîrf, cu pete albe, rotunde, dungi roșii-maro.

Vinca minor L. Specie care înflorește primăvara. Flori albastre-violete sau albastre-deschis, roșii, rar albe (tub floral infundibuliform, caliciul infundibuliform cu laciniile lanceolate, glabre), lung-pedunculate, solitare, la subsuoara frunzelor. Frunze opuse, eliptice sau oblong-ovate, pețiolate, glabre, verzi-închis, lucioase, pînă la 4,2 cm lungime. Plantă pînă la 15 cm înălțime, lujeri lungi, repenți, la noduri dezvoltînd rădăcini, la bază lemnificate.