Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

MIN├ôR, -─é, minori, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu a ├«mplinit ├«nc─â v├órsta majoratului. 2. Lipsit de importan╚Ť─â, ne├«nsemnat, secundar; p. ext. ╚Öters, slab. 3. (Muz.; ├«n sintagmele) Mod minor = mod a c─ârui gam─â are la baz─â o ter╚Ť─â mic─â. Gam─â minor─â sau mod minor = gam─â sau mod ├«n care semitonurile sunt dispuse ├«ntre treptele a doua ╚Öi a treia, a ╚Öasea ╚Öi a ╚Öaptea. 4. (Log.; ├«n sintagmele) Termen minor = termen care serve╚Öte de subiect concluziei unui silogism. Premis─â minor─â = premis─â care con╚Ťine termenul minor al silogismului. ÔÇô Din fr. mineur, lat. minor.
MIN├ôR, -─é, minori, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu a ├«mplinit ├«nc─â v├órsta la care ├«╚Öi poate exercita toate drepturile. 2. Lipsit de importan╚Ť─â, ne├«nsemnat, secundar; p. ext. ╚Öters, slab. 3. (Muz.; ├«n sintagmele) Mod minor = mod a c─ârui gam─â are la baz─â o ter╚Ť─â mic─â. Gam─â minor─â sau mod minor = gam─â sau mod ├«n care semitonurile sunt dispuse ├«ntre treptele a doua ╚Öi a treia, a ╚Öasea ╚Öi a ╚Öaptea. 4. (Log.; ├«n sintagmele) Termen minor = termen care serve╚Öte de subiect concluziei unui silogism. Premis─â minor─â = premis─â care con╚Ťine termenul minor al silogismului. ÔÇô Din fr. mineur, lat. minor.
PID├ôSNIC, -─é, pidosnici, -ce, adj., s. m. I. Adj. (Pop.) Care este ie╚Öit din comun, contrar a╚Ötept─ârilor (├«n sens negativ); care se comport─â ciudat, sucit, care face totul pe dos. II. S. m. Numele a dou─â specii de plante erbacee cu frunze lucioase, verzi-alb─âstrii ╚Öi cu flori galbene (Cerinthe minor ╚Öi glabra). ÔÇô Pe dos + suf. -nic.
SASCH├ŹU, saschii, s. m. Numele a dou─â plante erbacee cu tulpina ├«ntins─â pe p─âm├ónt ╚Öi cu frunze persistente lucioase, una cu flori albastre (Vinca herbacea), cealalt─â cu flori albastre, ro╚Öii sau albe (Vinca minor). ÔÇô Din magh. sz├íszf├╝.
MIN├ôR, -─é, minori, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care n-a ├«mplinit ├«nc─â v├«rst─â la care ├«╚Öi poate exercita toate drepturile. (Substantivat) E╚Öti minor─â ├«nc─â. Mai ai de crescut. IBR─éILEANU, A. 29. 2. De mic─â importan╚Ť─â, ne├«nsemnat, secundar. Preocup─âri minore. ÔŚŐ Arte minore = me╚Öte╚Öuguri care cer iscusin╚Ť─â, rutin─â ╚Öi gust artistic (pictura pe vase, ilustrarea manuscriselor, argint─âria etc.). 3. (Muz.; ├«n expr.) Gam─â minor─â = mod diatonic, av├«nd ter╚Ťa ╚Öi sexta mici (├«n raport cu tonica). 4. (Logic─â; ├«n expr.) Termen minor (sau premis─â minor─â) =unul dintre cei doi termeni (sau dintre cele dou─â premise) ai unui silogism ╚Öi anume acela care con╚Ťine subiectul concluziei.
min├│r adj. m., s. m., pl. min├│ri; adj. f., s. f. min├│r─â, pl. min├│re
min├│r adj. m., s. m., pl. min├│ri; f. sg. min├│r─â, pl. min├│re
MIN├ôR adj. 1. nev├órstnic, (├«nv.) minorean. (Persoan─â ~.) 2. v. secundar. 3. mic, redus, secundar. (De importan╚Ť─â ~.)
PID├ôSNIC s. (BOT.; Cerinthe minor ╚Öi glabra) (reg.) ceri╚Ťic─â, somnoroas─â.
SASCH├ŹU s. (BOT.; Vinca herbacea ╚Öi minor) (reg.) brebenoc, cununi╚Ť─â, meri╚Öor, pervinc─â.
Minor Ôëá major
MIN├ôR, -─é adj. 1. (Despre persoane; adesea s.) Neajuns ├«nc─â la majorat. 2. Secundar, pu╚Ťin important; mai mic; (p. ext.) ╚Öters, slab. 3. (Muz.) Gam─â minor─â sau mod minor = gam─â sau mod ├«n care semitonurile sunt dispuse ├«ntre treptele a doua ╚Öi a treia, a ╚Öasea ╚Öi a ╚Öaptea. 4. (Log.) Termen minor = subiectul concluziei unui silogism; premis─â minor─â = premisa care con╚Ťine termenul minor. [< lat. minor, cf. fr. mineur].
MIN├ôR, -─é adj. 1. (despre tineri; ╚Öi s. m. f.) neajuns ├«nc─â la majorat. 2. lipsit de importan╚Ť─â; secundar; (p.ext.) ╚Öters, slab. 3. (muz.) mod ~ sau gam─â ~─â = mod sau gam─â din cinci tonuri ╚Öi dou─â semitonuri (├«ntre treptele II-III ╚Öi VI-VII). 4. (log.) termen ~ = subiectul concluziei unui silogism; premis─â ~─â = premisa care con╚Ťine termenul minor. (< fr. mineur, lat. minor)
MIN├ôR ~─â (~i, ~e) 1) ╚Öi substantival (despre persoane) Care nu a ajuns la majorat; neajuns la v├órsta majoratului. Copil ~. 2) Care este de importan╚Ť─â sau de interes ne├«nsemnat. /<fr. mineur, lat. minor
minor a. Muz. compus─â dintrÔÇÖun ton ╚Öi semiton.
minor m. care nu are ├«nc─â etatea de 21 ani ├«mplini╚Ťi.
*min├│r, -─â adj. (lat. minor, ma─ş mic, comparativu d. parvus, mic. V. minus, m─ârunt). Care nÔÇÖa ajuns ├«nc─â la majorat: legea pune o limit─â munci─ş copiilor minor─ş. Muz. Ton minor, compus dintrÔÇÖun ton ╚Öi un semiton. Gam─â minor─â. V. gam─â. Ordine minore, primele patru trepte ├«n c─âlug─âria catolic─â.
MINOR adj. 1. nevîrstnic, (înv.) minorean. (Persoană ~.) 2. colateral, lăturalnic, marginal, neimportant, neînsemnat, secundar, (rar) lateral, (fig.) periferic. (O problemă ~.)
minor, atribut al unor forma╚Ťiuni muzicale tipizate, ├«n succesiune (melodice) sau ├«n simultaneitate (armonice), forma╚Ťiuni concepute la nivel de schem─â ╚Öi nu obligatoriu la nivel sintactic; sensul m. deriv─â structural ÔÇô ╚Öi numai relativ ÔÇô din dispunerea unor intervale* ╚Öi ÔÇô ├«n chip absolut ÔÇô din antinomia fa╚Ť─â de major*; m. este, de aceea, o stare, un caracter, un gen (II), chiar un mod*; ├«n sensul s─âu logic ╚Öi istoric restr├óns [tonalitatea (1) comport─â numai dou─â moduri: cel major ╚Öi cel m.]. Destinul no╚Ťiunii de m. este indisolubil legat de acela al no╚Ťiunii de major. Totu╚Öi c├óteva particularit─â╚Ťi ale m. primesc definirea sa ├«n teoria muzicii occid. Astfel, se accept─â existen╚Ťa a trei forme de game m. care, toate, au la baz─â (peste final─â*) o ter╚Ť─â* mic─â (minor─â). M. natural este adev─âratul mod eolic introdus ├«n sistemul modurilor de c─âtre Glareanus; m. armonic este modul care, dup─â modelul majorului, a transformat subtonul* (treapta* a VII-a natural─â) ├«ntr-o sensibil─â*; m. melodic, este un m. armonic ├«n care, pentru evitarea intervalului de secund─â* m─ârit─â*, a fost urcat─â ╚Öi treapta a VI-a; ├«n cobor├óre, m. melodic folose╚Öte scara m. natural. De╚Öi principial teoria armoniei (III, 2) consider─â, prin analogie ╚Öi prin opozi╚Ťie cu majorul, c─â ├«n m. cele trei principale func╚Ťii* (T, D, Sd) sunt minore, totu╚Öi, pentru ├«nt─ârirea caracterului dominantic al caden╚Ťei (1) autentice, D este majorizat─â (ceea ce corespunde de altfel structurii m. armonic). Tot prin analogie cu majorul, mai ales ├«n stilul armonic al barocului*, acordul* final al unei evolu╚Ťii ├«n m., era ├«nlocuit prin acordul majorizat, cu ter╚Ť─â mare, al tonicii*.
OCTAVIA MINOR (c. 70-11 î. Hr.), sora împăratului Augustus. Între 40 și 32 î. Hr. a fost căsătorită cu Marc Antoniu.
Astrantia minor L. Specie care ├«nflore╚Öte vara. Flori lung-pedunculate, albe sau albe-verzui, dispuse ├«n umbele rare. Tulpin─â ├«nalt─â p├«n─â la 30 cm, sub╚Ťire; poart─â ├«n v├«rf o inflorescen╚Ť─â cu 2-4 ramuri care, de cele mai multe ori, s├«nt ramificate.
Briza minor L. (syn. B. gracilis hort.). Plantă erbacee, anuală, în formă de tufă, înaltă de 30 cm, cu ramuri păioase. Flori mici, în spice pendente. Înflorește vara.
Cerinthe minor L. Specie care ├«nflore╚Öte prim─âvara-vara. Flori galbene-deschis, rar maculate-purpuriu, corol─â tubuloas─â cu 5 din╚Ťi lanceola╚Ťi, stamine mai scurte dec├«t anterele, caliciul cu 5 diviziuni. Fruct cu 2 nucule, 4 semin╚Ťe. Plant─â erbacee (cca 55 cm ├«n─âl╚Ťime), glabr─â, bienal─â sau peren─â. Frunze verzi-alb─âstrui, cele superioare alungit-cordiforme, cele inferioare obovate.
Guzmania minor Mez. Specie cu inflorescen╚Ť─â ├«n form─â de capitul, cu flori albe ╚Öi bractee ro╚Öii. Frunze (18-20 cm lungime, 1-1,5 cm l─â╚Ťime) cu v├«rf ascu╚Ťit, verzi cu reflexe ro╚Öietice. Plant─â ├«n form─â de rozet─â cu diametrul de 30-40 cm.
Islaya minor Bckbg. Specie cu flori aurii 20-24 spini centrali sub╚Ťiri 17 coaste.
Sabal minor Pers. (syn. S. adansonii Guerns.). Specie originar─â din sudul S.U.A. Spadicele egal ├«n lungime cu frunzele. Frunze rotunde, verzi-alb─âstrui, fidate, acuminate, cu p├«n─â la 30 segmente de p├«n─â la 1 m lungime ╚Öi 1,5 cm l─â╚Ťime, cu filament, limbul sus╚Ťinut de un pe╚Ťiol. Tulpin─â foarte scurt─â. Fructe, bace mici, negre, sferice. Ierneaz─â in ser─â rece.
Sarracenia minor Walt. (syn., S. variolaris Michx.). Specie cu fiori galbene sau galbene-albicioase. Tub erect, p├«n─â la 80 cm ├«n─âl╚Ťime, l─â╚Ťindu-se spre v├«rf, cu pete albe, rotunde, dungi ro╚Öii-maro.
Vinca minor L. Specie care ├«nflore╚Öte prim─âvara. Flori albastre-violete sau albastre-deschis, ro╚Öii, rar albe (tub floral infundibuliform, caliciul infundibuliform cu laciniile lanceolate, glabre), lung-pedunculate, solitare, la subsuoara frunzelor. Frunze opuse, eliptice sau oblong-ovate, pe╚Ťiolate, glabre, verzi-├«nchis, lucioase, p├«n─â la 4,2 cm lungime. Plant─â p├«n─â la 15 cm ├«n─âl╚Ťime, lujeri lungi, repen╚Ťi, la noduri dezvolt├«nd r─âd─âcini, la baz─â lemnificate.

Minor dex online | sinonim

Minor definitie

Intrare: minor (adj.)
minor adjectiv
Intrare: minor (s.m.)
minor substantiv masculin
Intrare: Astrantia minor
Astrantia minor   nomenclatura binar─â
Intrare: Briza minor
Briza minor   nomenclatura binar─â
Intrare: Cerinthe minor
Cerinthe minor   nomenclatura binar─â
Intrare: Guzmania minor
Guzmania minor   nomenclatura binar─â
Intrare: Islaya minor
Islaya minor   nomenclatura binar─â
Intrare: Sabal minor
Sabal minor   nomenclatura binar─â
Intrare: Sarracenia minor
Sarracenia minor   nomenclatura binar─â
Intrare: Vinca minor
Vinca minor   nomenclatura binar─â