MINNESANG s. n. Poezie lirică de curte, creată de cavalerii medievali, în sec. XII, după model folcloric și sub influența trubadurilor provensali. [Pr.: mínezang] – Cuv. germ.[1]

MINNESANG s. n. Poezie lirică de curte creată de cavalerii medievali, în sec. XII, după model folcloric și sub influența trubadurilor provensali. [Pr.: mínezang, scris și minesang] – Cuv. germ.

!minnesáng (germ.) [s pron. z] s. n.

MINNESÁNG s.n. v. minesang.

MINNESANG [MINEZANG] s. n. poezie lirică de curte, creată de cavalerii și cântăreții germani din evul mediu, după model folcloric și sub influența trubadurilor provensali. (< germ. Minnesang)

Minnesang (cuv. gem. Minne „iubire idealizată” + [Ge]sang „cântec”), genul predilect al Minnesängerilor*. Cântă iubirea mai mult sau mai puțin idealizată (hohe Minne și niedere Minne). Sursele M. se consideră a fi: arta trubadurilor* fr., poezia cavalerească germ., lirica pop., cântecele preoților vaganti (v. vagans). Forma predominantă era A A B (Barform – v. formă bar).

MINNESÄNG [minezáŋ] (cuv. germ.) s. n. Poezie lirică de Curte, creată de cavalerii și de cântăreții germani medievali (sec. 12-14), după model folcloric și sub influența trubadurilor provensali; celebra, în forme de versificație fixe, iubirea și viața cavalerească. Printre principalii săi reprezentanți se numără: H. von Morungen, Reinmar der Alte, W. von Wogelweide, W. von Eschenbach.