MÍNIU s. n. Oxid de plumb, de culoare roșie-portocalie, insolubil în apă, folosit la vopselărie. – Din lat., fr. minium.

MÍNIU s. n. Oxid de plumb, de culoare roșie-portocalie, insolubil în apă, folosit la vopselărie. – Din lat., fr. minium.

MÍNIU s. n. Oxid de plumb, de culoare roșie- portocalie, folosit ca prim strat la vopsirea obiectelor din materiale feroase. – Pronunțat: -niu.

míniu [niu pron. niu] s. n., art. míniul

míniu s. n. [-niu pron. -niu], art. míniul

MÍNIU s. v. oxid de plumb.

MÍNIU s.n. Oxid de plumb, de culoare roșie, întrebuințat mai ales în vopselărie. [Pron. -niu, var. minium s.n. / < fr., lat. minium, germ. Minium].

MÍNIU s. n. oxid de plumb, de culoare roșie-portocalie, insolubil în apă, folosit în vopsitorie. (< fr., lat. minium)

MÍNIU n. Oxid de plumb, de culoare roșie-portocalie, insolubil în apă, întrebuințat la prepararea vopselelor ce apără metalul de coroziune. /<lat., fr. minium

miniu n. 1. oxid de plumb de un roșu frumos: fierul văpsit cu miniu nu ruginește; 2. coloare de uleiu făcută cu miniu.

*míniŭ n. (lat. minium, cinabru, cuv. sp.). Min. Oxid salin de plumb, numit și oxid roș, de un roș foarte frumos, care, amestecat cu uleĭ, dă o văpsea bună pentru apărat feru de rugină. Se maĭ întrebuințează la făcut ceară roșie de sigilat, sticla de plumb și diferite smalțurĭ (Pb3 O4).

MINIU s. (CHIM.) litargă, oxid de plumb.