ministru definitie

34 definiții pentru ministru

ex-coleg sm [At: MAIORESCU, D. II, 210 / Pl: ~egi / E: ex- + coleg] Fost coleg.
ex-coronat, ~ă [At: ARGHEZI, P. T. 222 / Pl: ~ați, ~e / E: ex- + (în)coronat] (Rar) 1 a Care aparține unui fost monarh. 2 a Care se referă la un fost monarh. 3 a Propriu unui fost monarh. 4 smf (Rar) Fost monarh.
ex-dictator sm [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i / E: ex- + dictator] Fost dictator.
ex-director sm [At: DL / Pl: ~i / E: ex- + director] Fost director.
ex-ministru sm [At: COSTINESCU, 401 / Pl: ~iștri / E: ex- + ministru] Fost ministru.
ex-ofițer sm [At: CĂLINESCU, B. I. 377 / Pl: ~i / E: ex- + ofițer] Fost ofițer.
ex-președinte sm [At: DL / Pl: ~nți / E: ex- + președinte] Fost președinte.
ex-prim-ministru sm [At: L. ROM. 1993, 20 / Pl: ~iștri / E: ex- + prim-ministru] Fost prim-ministru.
EX-MINÍSTRU, ex-miniștri, s. m. Fost ministru. – Ex- + ministru.
MINÍSTRU, miniștri, s. m. Înalt funcționar de stat, membru al guvernului, care conduce un minister. – Din lat. minister, -tri, fr. ministre.
EX-MINÍSTRU, ex-miniștri, s. m. Fost ministru. – Ex- + ministru.
MINÍSTRU, miniștri, s. m. Înalt funcționar de stat, membru al guvernului, care conduce un minister. – Din lat. minister, -tri, fr. ministre.
MINÍSTRU, miniștri, s. m. Membru al guvernului, care conduce de obicei un minister. Ministrul ascultă cu ochii pe fereastră și cu o mînă în buzunar. ARGHEZI, P. T. 57. Trebuie neapărat să mă duc la București, să cer audiență ministrului de finanțe. BART, S. M. 86. Ce veac! ce oameni. Stăpînitorul ce varsă în războaie păraie de sînge pentru ambiție, ministrul ce despoaie pe văduvă și pe orfan. NEGRUZZI, S. I 31 ◊ Consiliu, de miniștri v. consiliu. Ministru fără portofoliu v. portofoliu. Ministru-adjunct = locțiitor de ministru. Ministru plenipotențiar v. plenipotențiar.
consíliu de miníștri (guvern) [liu pron. lĭu] s. n. + prep. + s. m. pl.
Consiliul de Miniștri (Guvernul) [liu pron. lĭu] s. propriu m.
minístru s. m., art. minístrul; pl. miníștri, art. miníștrii
prim-minístru s. m., art. prim-minístrul; pl. prim-miníștri, art. prim-miníștrii
víceprim-minístru (-ce-prim-) s. m., art. víceprim-minístrul; pl. víceprim-miníștri, art. víceprim-miníștrii
ex-minístru s. m., pl. ex-miníștri
minístru s. m., art. minístrul; pl. miníștri, art. miníștrii
prim-minístru s. m., art. prim-minístrul / prímul-minístru; pl. prim-miníștri, art. prim-miníștrii / prímii-miníștri
MINÍSTRU s. (POL.) 1. (înv.) minister. (~ al justiției.) 2. ministru de externe = (în unele state) secretar de stat.
PRIM-MINÍSTRU s. (POL.) cancelar, premier. (În unele state ~ul se numește cancelar sau premier.)
MINÍSTRU s.m. Membru al unui guvern care este însărcinat cu conducerea unui minister. [< fr. ministre, cf. lat. minister].
EX-MINÍSTRU s. m. fost ministru. (< ex1- + ministru)
MINÍSTRU s. m. 1. membru al unui guvern care conduce un minister. 2. (bis.) preot. ♦ ~ general = superior general al ordinului călugărilor minoriți. 3. pastor al cultului protestant. (< fr. ministre, lat. minister)
minístru (miníștri), s. m. – Membru al guvernului. Lat. minister (sec. XVIII), și apoi, din fr. ministre. – Der. minister, s. n., din fr. ministère; ministerial, adj., din fr. ministériel; ministeriabil, adj. (susceptibil de a ajunge ministru).
MINÍSTRU ~ștri m. Conducător al unui minister. * Consiliu de ~ștri guvern. Prim-~ conducător al unui guvern. ~ plenipotențiar agent diplomatic de rang inferior celui de ambasador. /<lat. minister, ~tri, fr. ministre
ministru m. înalt funcționar însărcinat cu unul din departamentele de administrațiune superioară ale unui Stat: ministru de finanțe; ministru plenipotențiar, agent diplomatic care are puteri depline spre a trata o anumită afacere.
*minístru m. (lat. minister, -stri, servitor. V. administrez). Om de stat ales de șefu puteriĭ executive ca să conducă un minister, un departament: ministru de externe. La protestanțĭ, preut. Ministru luĭ Dumnezeŭ, al culturluĭ, al bisericiĭ, preut. Ministru plenipotențiar, șefu uneĭ legațiunĭ, diplomat care reprezintă un stat în alt stat.
MINISTRU s. 1. (înv.) minister. (~ al justiției.) 2. ministru de externe = (în unele state) secretar de stat.
PRIM-MINISTRU s. (POLITICĂ) cancelar, premier. (În unele state ~ se numește cancelar sau premier.)
feméie-minístru s. f. 1984 Femeie care îndeplinește funcția de ministru v. femeie-țăran(că); v. și ◊ „22” 43/96 p.16 (din femeie + ministru)
MINÍSTRU (< fr., lat.) s. m. Membru al guvernului, cu funcții politice și administrative, conducător al unui organ central al administrației de stat (minister). ◊ M. fără portofoliu = persoană care are funcția de ministru într-un guvern, fără a fi însă titularul unui minister. ◊ M. plenipotențiar = diplomat cu rang imediat inferior ambasadorului. ◊ M. secretar de stat = membru al guvernului cu rang de ministru, care nu este titularul unui minister și îndeplinește funcții de conducere a unui departament sau a unui domeniu de activitate; este primul locțiitor al ministrului.

ministru dex

Intrare: ministru
ministru substantiv masculin
Intrare: ex-ministru
ex-ministru substantiv masculin admite vocativul
ex
ministru substantiv masculin
Intrare: prim-ministru
prim-ministru 1 admite vocativul substantiv masculin
prim-ministru 2 adjectiv masculin