MINISTREÁSĂ, ministrese, s. f. (Fam. și ir.) Soție de ministru. – Ministru + suf. -easă.

MINISTREÁSĂ, ministrese, s. f. (Fam. și ir.) Soție de ministru. – Ministru + suf. -easă.[1]

MINISTREÁSĂ, ministrese, s. f. (Familiar sau ironic; în trecut) Soție de ministru. Pe fiică-sa el o măritase, de ajunsese... ministreasă. MACEDONSSKI, O. III 97. Dacă n-ar fi fost la mîncare, Radu ar fi spus o vorbă de care-ar fi țiuit un ceas urechea stingă a doamnei ministrese. VLAHUȚĂ, O. A. III 56.

ministreásă (fam.) s. f., g.-d. art. ministrései; pl. ministrése

ministreásă s. f., g.-d. art. ministrései; pl. ministrése