Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru minimum

M├ŹNIMUM s. n., adv. 1. S. n. Punct, limit─â, faz─â reprezent├ónd extrema inferioar─â. 2. S. n. Cea mai redus─â cantitate, valoare, intensitate; minim1. 3. Adv. ├Än cantitatea, timpul, spa╚Ťiul minim2; cel pu╚Ťin..., pe pu╚Ťin...; m─âcar. ÔÇô Din lat., fr. minimum.
M├ŹNIMUM s. n., adv. 1. S. n. Punct, limit─â, faz─â reprezent├ónd extrema inferioar─â. 2. S. n. Cea mai mic─â cantitate, valoare, intensitate; minim1. 3. Adv. ├Än cantitatea, timpul, spa╚Ťiul minim2; cel pu╚Ťin..., pe pu╚Ťin...; m─âcar. ÔÇô Din lat., fr. minimum.
M├ŹNIMUM s. n. v. minim1.
m├şnimum1 adv. (~ doi)
!m├şnimum2 (la ~) loc. adv.
m├şnimum3 s. n., art. m├şnimumul
la m├şnimum loc. adv.
m├şnimum adv.
m├şnimum s. n., art. m├şnimumul
M├ŹNIMUM s. minim.
Minimum Ôëá maxim
M├ŹNIMUM s.n. Cea mai mic─â valoare pe care o poate lua o m─ârime variabil─â. ÔÖŽ Punct, limit─â inferioar─â. // adv. Cel pu╚Ťin; m─âcar. // s.n. V. minim. [< fr., lat. minimum].
M├ŹNIMUM I. s. n. 1. punct, limit─â inferioar─â. 2. cea mai mic─â cantitate, valoare, intensitate etc.; minim (III). II. adv. cel pu╚Ťin; m─âcar. (< lat., fr. minimum)
M├ŹNIMUM ~uri n. Valoare inferioar─â a unei m─ârimi variabile; limit─â inferioar─â; minim. /<lat., fr. minimum
minimum adv. cel mai pu╚Ťin.
*m├şnim, -─â adj. (lat. minimus, superlativu d. parvus, mic. V. minor). Foarte mic, cel ma─ş mic: o sum─â minim─â, cantitatea minim─â e de un litru pe or─â. S. n., pl. e. Cel ma─ş jos grad, cea ma─ş mic─â intensitate, extensiune sa┼ş cantitate considerat─â ca limit─â: minimu ─şu╚Ťeli─ş, pedepse─ş, pre╚Ťulu─ş. Ca adv. se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â latinu minimum [n. d. minimus], cel pu╚Ťin: o temperatur─â de minimum 8 grade deasupra lu─ş zero, o pedeaps─â de minimum zece an─ş. Se zice ╚Öi ca s. n. f─âr─â pl. un maximum de pedeaps─â. ÔÇô ╚śi minimal (germ. minimal). V. maxim.
MINIMUM s. minim.

Minimum dex online | sinonim

Minimum definitie

Intrare: minimum
minimum adverb substantiv neutru