MINIÉR, -Ă, minieri, -e, adj. Care ține de mină1 (1), privitor la mină1. ♦ În care se găsesc (multe) mine1, în care se practică mineritul. [Pr.: -ni-er] – Din fr. minier.

MINIÉR, -Ă, minieri, -e, adj. Care ține de mină1 (1), privitor la mină1. ♦ În care se găsesc (multe) mine1, în care se practică mineritul. [Pr.: -ni-er] – Din fr. minier.

MINIÉR, -Ă, minieri, -e, adj. Care aparține minei1, care ține de mină, care se referă la mine. Exploatare minieră. – Pronunțat: -ni-er.

miniér (-ni-er) adj. m., pl. miniéri; f. miniéră, pl. miniére

miniér adj. m. (sil. -ni-er), pl. miniéri; f. sg. miniéră, pl. miniére

MINIÉR, -Ă adj. 1. Referitor la mine1 (1), de mine. 2. În care se găsesc mine, în care se practică mineritul. [Pron. -ni-er. / < fr. minier].

MINIÉR, -Ă adj. I. referitor la mine1 (1), de mine. 2. în care se găsesc mine. (< fr. minier)

MINIÉR ~ă (~i, ~e) Care ține de mină; propriu minelor. Industrie ~ă. [Sil. -ni-er] /<fr. minier

miner m. 1. lucrător în mine; 2. soldat ce lucrează la mine în asedii (= fr. mineur).

minier a. relativ la mine: industrie minieră.

*miniér, -ă adj. (fr. minier, -ière, d. mine, mină). Relativ la mine: industria minieră. S. f., pl. e. Mină puțin adîncă și descoperită (supt ceru liber), carieră. V. miner.