MINÉR, mineri, s. m. Lucrător calificat care lucrează într-o mină. Tovarășii dragi, tovarăși de frunte, Minerii noștri harnici de pe Jii. DEȘLIU, G. 46. Minerul a trecut numai dintr-o galerie în alta, și în urma lui pînza groasă a tenebrelor se reface, de parcă nimeni n-ar fi sfîșiat-o. BOGZA, V. J. 156.
MINERÍ, mineresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în mine. Mineream pe la Abrud, Pribegit departe, Cînd boierii-au început Cu război și moarte. DEȘLIU, M. 55.