MINÉR, mineri, s. m. Muncitor calificat care lucrează într-o mină1 (1). – Din fr. mineur.

MINERÍ, mineresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în mină1 (1). – Din miner.

MINÉR, mineri, s. m. Muncitor calificat care lucrează într-o mină1 (1). – Din fr. mineur.

MINERÍ, mineresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în mină1 (1). – Din miner.

MINÉR, mineri, s. m. Lucrător calificat care lucrează într-o mină. Tovarășii dragi, tovarăși de frunte, Minerii noștri harnici de pe Jii. DEȘLIU, G. 46. Minerul a trecut numai dintr-o galerie în alta, și în urma lui pînza groasă a tenebrelor se reface, de parcă nimeni n-ar fi sfîșiat-o. BOGZA, V. J. 156.

MINERÍ, mineresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în mine. Mineream pe la Abrud, Pribegit departe, Cînd boierii-au început Cu război și moarte. DEȘLIU, M. 55.

minér s. m., pl. minéri

minerí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. minerésc, imperf. 3 sg. minereá; conj. prez. 3 să minereáscă

minér s. m., pl. minéri

minerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. minerésc, imperf. 3 sg. minereá; conj. prez. 3 sg. și pl. minereáscă

MINÉR s. (Transilv.) băieș. (E de profesie ~.)

MINÉR s.m. Lucrător în mină1 (1). [Cf. fr. mineur].

MINÉR s. m. lucrător în mină1 (1). (< fr. mineur)

MINÉR ~i m. Muncitor specializat în lucrările de mină. /<fr. mineur

miner m. 1. lucrător în mine; 2. soldat ce lucrează la mine în asedii (= fr. mineur).

*minér m. (fr. mineur, d. mine, mină, săpătură; rus. minér). Lucrător din mină, băĭaș. Soldat care sapă mine la asediŭ. V. minier.

MINER s. (Transilv.) băieș. (E de profesie ~.)

mineră s. v. MINERIȚĂ.

MINERIȚĂ s. (rar) mineră, (prin Transilv.) băieșiță. (E ~ de profesie.)