Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru mineral

MINER├üL, -─é, minerali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Corp solid, cu o anumit─â compozi╚Ťie chimic─â, existent ├«n natur─â ├«n stare cristalin─â sau amorf─â, ├«n componen╚Ťa rocilor ╚Öi a minereurilor. 2. Adj. Care con╚Ťine minerale (1), care ╚Ťine de minerale, privitor la minerale, de natura mineralelor. ÔŚŐ Ap─â mineral─â sau ape (ori izvoare) minerale = ap─â care con╚Ťine ├«n solu╚Ťie s─âruri, gaze sau substan╚Ťe radioactive care ├«i confer─â propriet─â╚Ťi terapeutice; p. ext. loc, sta╚Ťiune etc. unde se g─âsesc asemenea ape; tratament f─âcut cu astfel de ape. Ulei mineral = ulei ob╚Ťinut prin distilarea ╚Ťi╚Ťeiului. ÔÇô Din fr. min├ęral, lat. mineralis.
MINER├üL, -─é, minerali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Corp solid, cu o anumit─â compozi╚Ťie chimic─â, care se g─âse╚Öte ├«n natur─â ├«n stare cristalin─â sau amorf─â, ├«n componen╚Ťa rocilor ╚Öi a minereurilor. 2. Adj. Care con╚Ťine minerale (1), care ╚Ťine de minerale, privitor la minerale, de natura mineralelor. ÔŚŐ Ap─â mineral─â sau ape (ori izvoare) minerale = ap─â care con╚Ťine ├«n solu╚Ťie s─âruri, gaze sau substan╚Ťe radioactive ╚Öi care ├«i confer─â propriet─â╚Ťi terapeutice; p. ext. loc, sta╚Ťiune etc. unde se g─âsesc asemenea ape; tratament f─âcut cu astfel de ape. Ulei mineral = ulei ob╚Ťinut prin distilarea ╚Ťi╚Ťeiului. ÔÇô Din fr. min├ęral, lat. mineralis.
MINER├üL1, minerale, s. n. Corp solid, cristalizat sau amorf, care se g─âse╚Öte ├«n scoar╚Ťa p─âm├«ntului ╚Öi care are o anumit─â compozi╚Ťie chimic─â.
MINER├üL2, -─é, minerali, -e, adj. Care con╚Ťine minerale, care ╚Ťine de minerale, care se refer─â la minerale. C─ârbune mineral. Ôľş Un ├«nsemnat spor de produc╚Ťie ├«l aduce ├«ntrebuin╚Ťarea ├«ngr─â╚Ö─âmintelor organice ╚Öi minerale. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 382, 5/1. ÔŚŐ (Spre deosebire de regnul animal ╚Öi regnul vegetal) Regnul mineral = totalitatea mineralelor. Ap─â mineral─â = ap─â care con╚Ťine ├«n solu╚Ťie s─âruri, gaze ╚Öi substan╚Ťe radioactive; (la pl., rar) sta╚Ťiune unde se afl─â asemenea ape. Pe sub sear─â scobor├«m ├«n satul Ol─âne╚Öti, vestit prin b─âile lui de ape minerale. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 137. Pe la sf├«r╚Öitul lui august poate m─â ├«ntorc ╚Öi eu la Paris de la apele minerale. GHICA, A. 587. Nu departe de aici s├«nt apele minerale de Strung─â. NEGRUZZI, S. I 192. Izvor mineral = izvor a c─ârui ap─â con╚Ťine ├«n solu╚Ťie o cantitate ├«nsemnat─â de s─âruri sau de gaze, av├«nd o temperatur─â mai ├«nalt─â de 20┬░, uneori puternic radioactiv─â. Ulei mineral = ulei ob╚Ťinut prin distilarea ╚Ťi╚Ťeiului. Parafina este un ulei mineral.
minerál1 adj. m., pl. mineráli; f. minerálă, pl. minerále
minerál2 s. n., pl. minerále
minerál adj. m., pl. mineráli; f. sg. minerálă, pl. minerále
minerál s. n., pl. minerále
MINERÁL adj. v. anorganic.
MINER├üL, -─é adj. Care con╚Ťine minerale, referitor la minerale. ÔŚŐ Ap─â mineral─â = ap─â ├«n a c─ârei solu╚Ťie se afl─â s─âruri, substan╚Ťe radioactive, gaze. [Cf. fr. min├ęral, lat. mineralis].
MINER├üL s.n. Corp solid, care se afl─â ├«n natur─â cristalizat sau amorf (├«n interiorul sau la suprafa╚Ťa P─âm├óntului). [< fr. min├ęral, cf. lat.t. minerale].
MINER├üL, -─é I. adj. 1. referitor la minerale, care con╚Ťine minerale. ÔÖŽ ap─â ~─â = ap─â ├«n a c─ârei solu╚Ťie se afl─â s─âruri, substan╚Ťe radioactive, gaze. 2. de piatr─â. II. s. n. corp solid, care se afl─â ├«n natur─â cristalizat, sau amorf (├«n interiorul, sau la suprafa╚Ťa p─âm├óntului). (< rus. mineral, fr. min├ęral, lat. mineralis)
MINER├üL1 ~─â (~i, ~e) 1) Care ╚Ťine de corpurile anorganice; propriu corpurilor anorganice. Chimie ~─â. 2) Care con╚Ťine corpuri anorganice; constituit din materie anorganic─â. Combustibil ~. /<fr. min├ęral, lat. mineralis
MINER├üL2 ~e n. Corp solid natural, anorganic, din componen╚Ťa rocilor ╚Öi a minereurilor. ~e cristalizate. ~e amorfe. /<fr. min├ęral, lat. mineralis
mineral n. corp neorganizat ce se afl─â ├«n interiorul p─âm├óntului sau pe suprafa╚Ťa sa, ca pietrele ╚Öi metalele. ÔĽĹ a. ce ╚Ťine de minerale: regnul animal, vegetal ╚Öi mineral; ap─â mineral─â, ce con╚Ťine ├«n disolu╚Ťiuni substan╚Ťe minerale ╚Öi care are propriet─â╚Ťi terapeutice.
*miner├íl, -─â adj. (mlat. mineralis, d. min├ęra, fr. mini├Ęre, minier─â. V. minera─ş). Format din materie brut─â, neorganizat─â (ca bulg─âri─ş care se scot din mine): substan╚Ťe minerale. S. n., pl. e. Corp brut, neorganizat, bucat─â de p─âm├«nt or─ş de peatr─â a╚Öa cum se scoate din min─â: mineral de plumb, de cupru. C─ârbune mineral, c─ârbune de p─âm├«nt, c─ârbune fosil. Ape minerale, care ─şes din p─âm├«nt ╚Öi con╚Ťin ├«n disolu╚Ťiune unele substan╚Ťe minerale ╚Öi se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la b─â─ş sau la b─âut. Regnu mineral, mare desp─âr╚Ťitur─â ├«n ╚Ötiin╚Ťele naturale care cuprinde metalele ╚Öi mineralele, ├«n opoz. cu regnu vegetal ╚Öi animal.
MINERAL adj. anorganic, neorganic. (Substan╚Ť─â ~ ).
MINERALE. Subst. Mineral; minereu. Acvamarin; agat; alait; albit; alunit; ametist; amfibol; amiant─â; andaluzit; apatit; argonit; aur nativ; azbest; azurit; baritin─â; beril; blend─â; bronzit; calcedonie; calcit; calcopirit─â; celestin─â; cleveit; columbit, niobit; corindon; cornalin─â; crisoberil; cuar╚Ť; diamant; dolomit─â; durit; epidot; euclaz; feldspat; ferit─â; fier nativ; fluorin─â; gagarinit; galen─â; ghips; grafit; granat; hornblend─â; kainit; labrador; lapislazuli, lapis, lazurit; leucit; magnetit, magnetit─â; magnezit; malahit; mangan; marcasit; mic─â; molibden; molibdenit, muscovit; nichelin─â; ortoclaz, ortoz─â; pirit─â; pirotin─â; realgar; rubin, bala╚Ö (├«nv.); safir; scapolit; serpentin; silex; silicat; smarald, smaragd; spinel; stibin─â; stron╚Ťianit; sulf; talc, talc╚Öist (├«nv.); tantalit; topaz; tremolit; turanit; turmalin─â; uraninit. Mineralizare; demineralizare. Mineralogie; mineralog. Geologie; geolog. Muzeu mineralogic. Minerit. Miner. Adj. Mineral; mineralizat; mineralogic; mineralizator. Vb. A se mineraliza; a se demineraliza; a demineraliza. V. metale, pietre pre╚Ťioase ╚Öi semipre╚Ťioase, roc─â.
agregate minerale (pl.), (engl.= mineral aggregate) mas─â granular─â concrescut─â sau asocia╚Ťie de min. alc─âtuit─â din mai mult de un cristal; a.m. pot fi monomin. (ex. calcarul format numai din cristale de calcit) sau polimin. Se diferen╚Ťiaz─â prin structura ╚Öi caracterele morfologice ale componen╚Ťilor, disting├óndu-se astfel: a.m. granulare, asocia╚Ťii de cristale sub form─â de Ôćĺ druze, concre╚Ťiuni, dendrite, eflorescen╚Ťe, ooide etc.
c─ârbune mineral, (engl.= mineral coal) termen folosit pentru produsele rezultate ├«n urma acumul─ârii ╚Öi diagenezei (carbonific─ârii) substan╚Ťelor vegeta-le. Printr-un proces de ├«ngropare lent─â ╚Öi compactizare, sub o stiv─â mai groas─â de sedimente, substan╚Ťele vegetale (lignina, celuloza) se conserv─â ╚Öi trec succesiv ├«n diferite tipuri de c. Constituen╚Ťii petrografici ai c. sunt cunoscu╚Ťi sub denumirea de Ôćĺ macerale (vitrinit, exinit, inertinit) ╚Öi Ôćĺ litotipi (vitrit, fuzit, durit, clarit). C. forma╚Ťi din spori, alge ╚Öi ciuperci se numesc sapropelici (Ôćĺ cannel-coal, boghead). C. fac parte din rocile caustobiolite ╚Öi s-au format ├«n Carb.med. Jur. Paleog. ╚Öi Neog. Calitatea c. depinde de con╚Ťinutul s─âu ├«n carbon, ├«n elemente volatile, cenu╚Ö─â, de cantitatea de sulf ╚Öi de umiditate.
concre╚Öteri minerale (pl.), (engl.= mineral intergrowth) edificii cristaline complexe rezultate din orientarea reciproc─â a indivizilor ├«n timpul procesului mineralogenetic. C.m. se realizeaz─â ├«ntre cristale ale aceleia╚Öi specii min. (cuar╚Ť, calcit, albit) sau ale unor specii diferite (staurolit, disten, pirit─â, galen─â). Dup─â modul de asociere a indivizilor cristalini, c.m. pot fi paralele ╚Öi simetrice. C. paralele se realizeaz─â prin orientarea comun─â de cristale ╚Öi se formeaz─â mai frecvent prin precipitare din solu╚Ťiile care traverseaz─â spa╚Ťii libere (geode, druze). C. simetrice (Ôćĺ maclele) se realizeaz─â ├«ntre dou─â sau mai multe cristale ale aceleia╚Öi specii minerale dup─â legi bine determinate, ├«n timpul cre╚Öterii cristalelor ├«n diverse spa╚Ťii naturale (topituri magmatice, lave, spa╚Ťii de metamorfism).
mineral, (engl. = mineral) element sau compus cu compozi╚Ťie chimic─â definit─â, format pe cale natural─â ╚Öi av├ónd o stare de agregare solid─â ╚Öi omogen─â. M. sunt corpuri anorganice cristalizate sau amorfe; dup─â unii autori, sunt considerate m. ╚Öi anumite substan╚Ťe organice din cadrul scoar╚Ťei terestre (de ex. chihlimbar, ╚Ťi╚Ťei etc.). M. cristalizate sunt caracterizate prin: habitus, structur─â reticular─â intern─â ╚Öi propriet─â╚Ťi fizico-chimice vectoriale, iar m. amorfe, prin: lipsa unor forme ╚Öi structuri reticulare proprii, propriet─â╚Ťi fizico-chimice izotrope ╚Öi instabilitate termodinamic─â. ├Än func╚Ťie de chimismul lor, m. se grupeaz─â ├«n: elemente native, sulfuri sau sulfos─âruri, oxizi, hidroxizi, halogenuri ╚Öi s─âruri oxigenate (carbona╚Ťi, nitra╚Ťi, bora╚Ťi, ioda╚Ťi, sulfa╚Ťi, croma╚Ťi, fosfa╚Ťi, arseniuri, vanada╚Ťi, silica╚Ťi). ├Än func╚Ťie de frecven╚Ťa ├«n roci, se disting: m. principale sau esen╚Ťiale ╚Öi m. accesorii, iar ├«n func╚Ťie de momentul form─ârii lor: m. primare ╚Öi m. secundare; ├«n sedimente ÔÇô dup─â originea lor ÔÇô se disting: m. Ôćĺ alogene ╚Öi m. Ôćĺ autigene, iar ├«n filoanele metalifere: m. metalice ╚Öi m. de gang─â.
mineral greu, (engl. = heavy mineral) termen conven╚Ťional prin care se define╚Öte un min. cu G mai mare dec├ót a bromoformului (G = 2,9), reprezent├ónd cel mai comun lichid utilizat pentru separarea gravita╚Ťional─â a frac╚Ťiunii ÔÇ×u╚ÖoareÔÇŁ (G < 2,9) de frac╚Ťiunea grea. Ex.: aur, casiterit, ilmenit, zircon, turmalin─â, rutil, granat, sfen etc. M.g. formeaz─â asocia╚Ťii caracteristice ├«n aluviuni recente, nisipuri, gresii, care permit stabilirea unor arii surs─â sau care indic─â un anumit grad de maturitate al dep. respectiv. Concentra╚Ťiile de m.g. ÔÇô magnetit, ilmenit, monazit, zircon -, au valoare economic─â. ├Än cercet─ârile stratigrafice, m.g. pot fi utilizate drept criteriu litologic de corela╚Ťie a dep.
MINER├üL, -─é (< fr., lat.) s. n., adj. 1. S. n. Corp natural, mai mult sau mai pu╚Ťin omogen din punct de vedere fizic ╚Öi chimic, component al rocilor ╚Öi al minereurilor, reprezentat frecvent printr-o combina╚Ťie chimic─â ╚Öi, mai rar, prin elemente native, formate ├«n urma proceselor geologice; cele mai multe m. sunt anorganice, solide ╚Öi cristalizate. Sunt cunoscute peste 2.000 de m., dintre care silica╚Ťii reprezint─â c. 34%, oxizii ╚Öi hidroxizii, c. 25%, iar sulfurile, c. 20%. ÔŚŐ Mineralele grele = minerale stabile din punct de vedere fizic ╚Öi chimic, cu greutatea specific─â peste 3, acumulate ├«n rocile detritice ╚Öi provenite din alterarea sau dezagregarea rocilor eruptive ╚Öi metamorfice; concentra╚Ťiile mai ├«nsemnate reprezint─â z─âc─âminte sedimentare de metale utile pre╚Ťioase (ex. aur, diamante, grana╚Ťi, zirconiu, monozit, magnetit etc.). 2. Adj. Care se refer─â la minerale (1), care con╚Ťine minerale. ÔŚŐ Regnul m. = totalitatea mineralelor (1). Ap─â m. v. ap─â.

Mineral dex online | sinonim

Mineral definitie

Intrare: mineral
mineral adjectiv substantiv neutru