Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

45 defini╚Ťii pentru minei

M├ŹN─é1, mine, s. f. 1. Loc subteran cu z─âc─âminte de substan╚Ťe minerale utile; complex de lucr─âri, de instala╚Ťii ├«n subteran ╚Öi la suprafa╚Ť─â, destinate exploat─ârii, cu ajutorul pu╚Ťurilor ╚Öi galeriilor, a unui z─âc─âm├ónt de substan╚Ťe minerale utile; subteran, baie2. ÔÖŽ Fig. Rezervor nesecat (de bog─â╚Ťie). 2. Arm─â exploziv─â folosit─â la distrugerea unor obiective terestre sau acvatice. 3. Bucat─â sub╚Ťire cilindric─â sau prismatic─â din grafit sau din alt material, folosit─â la confec╚Ťionarea creioanelor. ÔÇô Din fr. mine, germ. Mine.
M├ŹN─é2 s. f. Expresie a fe╚Ťei; fizionomie, chip, ├«nf─â╚Ťi╚Öare. ÔŚŐ Expr. A avea (o) min─â bun─â (sau rea) = a ar─âta bine (sau r─âu), a p─ârea s─ân─âtos (sau bolnav). ÔÇô Din fr. mine.
M├ŹN─é3, mine, s. f. Veche moned─â greceasc─â de aur sau de argint, a c─ârei valoare era egal─â cu o sut─â de drahme. ÔÇô Din fr. mine, lat. mina.
MIN├ëI, mineie, s. n. Carte bisericeasc─â ortodox─â ├«n care sunt indicate, pe luni ╚Öi pe zile, slujbele religioase. ÔÇô Din sl. mine─ş.
M├ŹN─é1, mine, s. f. 1. Loc subteran cu z─âc─âminte de substan╚Ťe minerale utile; complex de lucr─âri, de instala╚Ťii ├«n subteran ╚Öi la suprafa╚Ť─â, destinate exploat─ârii, cu ajutorul pu╚Ťurilor ╚Öi galeriilor, a unui z─âc─âm├ónt de substan╚Ťe minerale utile; subteran, baie2. ÔÖŽ Fig. Izvor nesecat (de bog─â╚Ťie). 2. Arm─â exploziv─â care se a╚Öaz─â pe p─âm├ónt sau ├«n p─âm├ónt, ├«n ap─â etc. ╚Öi care explodeaz─â la atingere sau la comand─â. 3. Bucat─â sub╚Ťire cilindric─â sau prismatic─â de grafit sau din alt material, folosit─â la confec╚Ťionarea creioanelor. ÔÇô Din fr. mine, germ. Mine.
M├ŹN─é2, mine, s. f. Expresie a fe╚Ťei; fizionomie, chip, ├«nf─â╚Ťi╚Öare. ÔŚŐ Expr. A avea (o) min─â bun─â (sau rea) = a ar─âta bine (sau r─âu), a p─ârea s─ân─âtos (sau bolnav). ÔÇô Din fr. mine.
M├ŹN─é3, mine, s. f. Veche moned─â greceasc─â de aur sau de argint, a c─ârei valoare era egal─â cu o sut─â de drahme. ÔÇô Din fr. mine, lat. mina.
MIN├ëI, mineie, s. n. Carte bisericeasc─â ortodox─â ├«n care sunt indicate, pe luni ╚Öi pe zile, slujbele religioase. ÔÇô Din sl. mine─ş.
M├ŹN─é3, mine, s. f. (La grecii din antichitate) Moned─â valor├«nd o sut─â de drahme. Alcibiad, floarea efebilor din Atena, t─âie ├«ntr-o zi coada cea frumoas─â a unui cine minunat pe care-l cump─ârase cu ╚Öaptezeci de mine. ODOBESCU, S.III 43.
M├ŹN─é1, mine, s. f. 1. Loc subteran, amenajat cu diferite lucr─âri ╚Öi instala╚Ťii care permit accesul la z─âc─âmintele de minerale utile ╚Öi fac posibil─â exploatarea acestora. Noi bine ╚Ötim c─â azi, din min─â, Cei ce primesc c─âldur─â ╚Öi lumin─â Ai no╚Ötri s├«nt, ╚Öi tot ce noi vom face E pentru-o via╚Ť─â nou─â, pentru pace. BENIUC, S. 7. ├Än minele ad├«nci ale Mun╚Ťilor Apuseni se vede perfect tot ce s-a petrecut atunci. Aurul lichid ╚Öi fierbinte s-a strecurat printre st├«nci. BOGZA, A. ├Ä. 121. Mai ├«nainte, aceste mine de sare prezentau un aspect ├«nsp─âim├«nt─âtor. BOLINTINEANU, O. 432. ÔÖŽ Ansamblul lucr─ârilor, construc╚Ťiilor ╚Öi instala╚Ťiilor de la suprafa╚Ť─â ╚Öi din subteran ale unei exploat─âri miniere. ÔÖŽ Bog─â╚Ťie mare, izvor nesecat. ╚śtiin╚Ťa lui France este o m├«n─â de considera╚Ťii, de apropieri, de compara╚Ťii, care dau o mai mare for╚Ť─â crea╚Ťiei sale. IBR─éILEANU, S. 280. 2. Arm─â exploziv─â, compus─â dintr-o ├«nc─ârc─âtur─â de exploziv ╚Öi un dispozitiv de aprindere, care se a╚Öaz─â pe p─âm├«nt, ├«n p─âm├«nt sau sub ap─â ╚Öi explodeaz─â la atingere sau la comand─â (prin ac╚Ťiunea unui dispozitiv special). T├«rn─âcopul, pila, mina mu╚Öc─â st├«nca cu-nd├«rjire. MACEDONSKI, O. I 231. Gestul acesta fu ca izbucnirea unei mine. NEGRUZZI, S. I 6. 3. (Adesea determinat prin ┬źde creion┬╗) Vergea cilindric─â sau prismatic─â sub╚Ťire f─âcut─â din grafit, plombagin─â sau dintr-o alt─â substan╚Ť─â care poate l─âsa o urm─â pe h├«rtie sau pe alte materiale. Min─â de grafit. Min─â colorat─â.
M├ŹN─é2, mine, s. f. Expresie a fe╚Ťei; fizionomie, chip; ├«nf─â╚Ťi╚Öare. V. mimic─â. Fata ├«ncerc─â s─â-╚Öi fac─â o m├«n─â sur├«z─âtoare, dar lacr─âmile ├«i jucau ├«nc─â ├«n ochi. BART, E. 338. Acum, ├«nchipuie╚Öte-╚Ťi, de po╚Ťi, mina c─âlug─ârilor. NEGRUZZI, S. I 228. Expr. A avea m├«n─â bun─â (sau rea) = a ar─âta bine (sau r─âu); a p─ârea s─ân─âtos (sau bolnav).
MIN├ëI, mineie, s. n. Carte bisericeasc─â ├«n care s├«nt indicate, pe luni ╚Öi pe zile, slujbele religioase. Am g─âsit un volum manuscript pe h├«rtie coprinz├«nd mineiul pe luna decemvrie ├«n limba slavon─â. ODOBESCU, S. I 460. ÔÇô Variant─â: min├íu s. n.
m├şn─â1 (├«nf─â╚Ťi╚Öare) s. f., g.-d. art. m├şnei
m├şn─â2 (subteran, parte a creionului, moned─â) s. f., g.-d. art. m├şnei; pl. m├şne
min├ęi s. n., pl. min├ęie
m├şn─â (loc subteran, fizionomie, moned─â greceasc─â) s. f., g.-d. art. m├şnei; pl. m├şne
min├ęi s. n., pl. min├ęie
M├ŹN─é s. 1. ocn─â, subteran, (├«nv. ╚Öi reg.) baie, (├«nv.) madem, minier─â. (Au intrat ├«n ~.) 2. (├«nv. ╚Öi reg.) rud─ârie, (prin Ban.) caun─â. (~ de aur.)
M├ŹN─é s. v. fizionomie.
M├ŹN─é2 s.f. ├Änf─â╚Ťi╚Öare; expresie a fe╚Ťei; fizionomie. [< fr. mine].
M├ŹN─é3 s.f. (La vechii greci) Moned─â valor├ónd o sut─â de drahme. [< fr. mine, lat. mina].
M├ŹN─é1 s.f. 1. Loc subteran special amenajat, de unde se extrag minerale. ÔÖŽ Ansamblul lucr─ârilor subterane care permite exploatarea unor z─âc─âminte. ÔÖŽ (Fig.) Mare bog─â╚Ťie (ascuns─â). 2. Cilindru sub╚Ťire de grafit etc. din interiorul creioanelor. 3. Arm─â alc─âtuit─â dintr-o ├«nc─ârc─âtur─â de exploziv ╚Öi un dispozitiv de aprindere, care explodeaz─â prin lovire sau la comand─â. [< fr. mine, it. mina, germ. Mine].
M├ŹN─é2 s. f. expresie a fe╚Ťei; fizionomie. (< fr. mine)
M├ŹN─é3 s. f. veche moned─â greceasc─â de aur sau de argint, valor├ónd o sut─â de drahme. (< fr. mine, lat. mina)
M├ŹN─é1 s. f. 1. loc subteran special amenajat, de unde se extrag minerale. 2. galerie s─âpat─â ├«n frunzele sau ├«n scoar╚Ťa unei plante de c─âtre insecte. 3. (fig.) mare bog─â╚Ťie (ascuns─â). 4. cilindru sub╚Ťire de granit etc. din interiorul creioanelor sau pixurilor. 5. mijloc de lupt─â alc─âtuit dintr-o ├«nc─ârc─âtur─â de exploziv ╚Öi un dispozitiv de aprindere, care explodeaz─â prin lovire sau la comand─â. (< fr. mine, germ. Mine)
m├şn─â (m├şne), s. f. ÔÇô Surs─â, filon, z─âc─âm├«nt. Fr. mine. Este omonim cu min─â, s. f. (aparen╚Ť─â, aspect, prezen╚Ť─â, fa╚Ť─â), din fr. mine. ÔÇô Der. miner, s. m., din fr. mineur; mina, vb., din fr. miner.
min├ęi (min├ęie) s. n. ÔÇô Minologhion. ÔÇô Mr. mineu. Ngr. ╬╝╬╣╬Ż╬▒¤Ő╬┐╬Ż (Murnu 37), ├«n parte prin intermediul sl. mineja, cf. bg., sb. minei. A circulat pu╚Ťin ╚Öi forma minologhion, s. n. (├«nv.), din ngr. ╬╝╬Ě╬Ż╬┐╬╗¤î╬│╬╣╬┐╬Ż (G├íldi 210).
M├ŹN─é1 ~e f. 1) Subteran de unde se exploateaz─â z─âc─âminte minerale. 2) Ansamblu de lucr─âri ╚Öi de instala╚Ťii ce ╚Ťin de extragerea z─âc─âmintelor minerale. 3) Parte central─â de grafit sau de alt material a unui creion. 4) fig. Surs─â inepuizabil─â (de bog─â╚Ťie). 5) Arm─â exploziv─â al c─ârei dispozitiv poate exploda ├«n p─âm├ónt sau ├«n ap─â. C├ómp de ~e. [G.-D. minei] /<fr. mine, germ. Mine
M├ŹN─é2 ~e f. Expresie specific─â a fe╚Ťei, care denot─â o anumit─â stare de spirit sau o anumit─â atitudine. /<fr. mine
M├ŹN─é3 ~e f. (├«n antichitatea greac─â) Greutate sau moned─â egal─â cu o sut─â de drahme. /<fr. mine, lat. mina
MINÉI ~e n. bis. Carte religioasă în care sunt indicate (pe luni și pe zile) toate slujbele din cursul anului. /<sl. minei
min─â f. 1. loc sub p─âm├ónt de unde se extrag minerale combustibile: o min─â de aur, de c─ârbuni; 2. fig. izvor abundant: o min─â de observa╚Ťiuni; 3. cavitate subteran─â ce se umple cu o substan╚Ť─â explozibil─â.
min─â f. aparen╚Ťa exterioar─â, aerul fe╚Ťei: min─â bun─â, trist─â. (= fr. mine).
mină f. măsură de greutate și monedă greacă antică în valoare ce 100 drahme.
mineiu n. carte bisericeasc─â con╚Ťin├ónd slujbele sfin╚Ťilor din toate zilele anului: sunt 12 minee, unul pe fiecare lun─â. [Gr. mod.].
2) *m├şn─â f., pl. e (fr. mine, poate d. bretonu min, c─şoc, bot). Aer, aparen╚Ť─â, expresiune a fe╚Ťe─ş: min─â s─ân─âtoas─â, vesel─â. A face mine, a te ar─âta sup─ârat, a face mutre.
3) m├şn─â f., pl. e (lat. mina, d. vgr. mn├ó). La vechi─ş Grec─ş, o m─âsur─â de greutate egal─â cu o sut─â de drahme (cea din Egina cam 600 de grame, cea din Atica vre-o 432-436). O monet─â, a 60-a parte din talent (cea din Egina cam 135 de franc─ş, cea din Atica vre-o 98. O min─â de aur valora de 10-12 or─ş ma─ş mult).
1) *m├şn─â f., pl. e (fr. mine, subst. verbal d. miner, a mina, a submina). Teren ├«n fundu p─âm├«ntulu─ş de unde se scot metale, c─ârbun─ş, petre ╚Ö. a.: min─â de aur, de fer, de c─ârbun─ş de p─âm├«nt, de diamant. S─âp─âtur─â (╚Öan╚Ť, galerie, pu╚Ť) p. a scoate metale sa┼ş minerale. S─âp─âtur─â f─âcut─â supt p─âm├«nt p. a pune materi─ş explozive care s─â arunce ├«n aer ce─şa ce e deasupra. Fig. Loc de unde po╚Ť─ş lua tot ce-╚Ť─ş trebu─şe: aceast─â mo╚Öie e o min─â de aur, aceast─â carte e o adev─ârat─â min─â de informa╚Ťiun─ş. Min─â plutitoare, ma╚Öin─â plutitoare f─âcut─â s─â explodeze c├«nd va fi c─şocnit─â de un vas.
min├ę─ş n., pl. e─şe (ngr. min├ęon, d. vgr. mena├«os, mensual, d. men, lun─â; vsl. mine├şa, rus. mint─şa, s├«rb. mine─ş. V. minologhion, di- ╚Öi tri-minie, mensual, almanah). Carte bisericeasc─â care con╚Ťine serviciu sfin╚Ťilor din fie-care lun─â.
MINĂ s. 1. ocnă, subteran, (înv. și reg.) baie, (înv.) madem, minieră. (Au intrat în ~.) 2. (înv. și reg.) rudărie, (prin Ban.) caună. (~ de aur.)
MIN─é s. aer, aspect, chip, expresie, fa╚Ť─â, figur─â, fizionomie, ├«nf─â╚Ťi╚Öare, obraz, (├«nv. ╚Öi pop.) boi, (reg.) s─âba╚Ö, (├«nv.) schim─â, vedere, (fam.) mutr─â. (Are o ~ mul╚Ťumit─â.)
m├şn─â-pil├│t s. f. (tehn.) Min─â care serve╚Öte ca baz─â de experimentare ÔŚŐ ÔÇ×Au fost atacate ╚Öi lucr─âri de baz─â la o min─â-pilot. Aici se va experimenta ╚Öi stabili tehnologia unui nou procedeu de extrac╚Ťie a s─ârii.ÔÇŁ R.l. 13 X 66 p. 1. ÔŚŐ ÔÇ×S-a ├«ntocmit ╚Öi este ├«n curs de aplicare un program de cercet─âri miniere const├ónd din deschiderea unei mine-pilot unde se vor experimenta tehnologiile de extrac╚Ťie adecvate pentru exploatarea straturilor groase.ÔÇŁ Sc. 23 II 74 p. 1 //din min─â + pilot//
m├şn─â-╚Öco├íl─â s. f. (tehn.) Min─â ├«n care lucreaz─â elevi sau studen╚Ťi mineri ÔŚŐ ÔÇ×Pe l├óng─â Grupul ╚Öcolar minier de la Motru, jud. Gorj, a fost construit─â o min─â-╚Öcoal─â care a fost dotat─â ╚Öi amenajat─â dup─â cele mai noi tehnologii ale acestui bazin minier, cu mecanisme ├«n func╚Ťiune, inclusiv un complex mecanizat de avansare, t─âiere ╚Öi sus╚Ťinere.ÔÇŁ R.l. 13 VI 73 p. 2. ÔŚŐ ÔÇ×Mina Herja, draga noastr─â min─â-╚Öcoal─â, lucreaz─â din plin.ÔÇŁ V. stud. 26 XII 73 p. 12; v. ╚Öi R.l. 9 IV 80 p. 2 (din min─â + ╚Öcoal─â)
minei (gr. ╬╝╬Ě╬Ż╬▒ß┐ľ╬┐╬Ż, ÔÇ×lunar, care urmeaz─â cursul luniiÔÇŁ) (Biz.), carte liturgic─â ce con╚Ťine textul tuturor c├ónt─ârilor de la vecernia* ╚Öi utrenia* fiec─ârei zile. Exist─â 12 m. (pentru fiecare lun─â un volum separat). Cu text muzical, volumele se numesc la greci minologhioane, iar la noi, idiomelare, stihirare*, doxastare (v. doxastarion).
min├ęi, mineie s. n. Carte bisericeasc─â ortodox─â pe luni, care cuprinde slujbele sfin╚Ťilor ╚Öi ale s─ârb─âtorilor din toate zilele celor 12 luni ale anului (├«n 12 vol.). Cele mai vechi mineie au fost executate ├«n scriptoriul de la m-rea Putna la sf├ór╚Öitul sec. 15. ÔŚŐ Minei pentru tot anul v. antologhion. - Din sl. mine─ş.

Minei dex online | sinonim

Minei definitie

Intrare: min─â
min─â substantiv feminin
Intrare: minei
minei substantiv neutru