Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru minciunea

MINCIUNE├ü, -├ŹC─é, minciunele, s. f. 1. Diminutiv al lui minciun─â (1). 2. (Mai ales la pl.) Pr─âjitur─â f─âcut─â dintr-o foaie de aluat nedospit, pr─âjit─â ├«n gr─âsime; minciun─â (2). ÔÇô Minciun─â + suf. -ea, -ic─â.
MINCIUN├Ź, minciunesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A min╚Ťi. ÔÇô Din minciun─â.
MINCIUNE├ü, -├ŹC─é, minciunele, s. f. 1. Diminutiv al lui minciun─â (1). 2. (Mai ales la pl.) Pr─âjitur─â f─âcut─â dintr-o foaie de aluat nedospit, pr─âjit─â ├«n gr─âsime; minciun─â (2). ÔÇô Minciun─â + suf. -ea, -ic─â.
MINCIUN├Ź, minciunesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A min╚Ťi. ÔÇô Din minciun─â.
MINCIUNEÁ, minciunele, s. f. (Mai ales la pl.) Minciună (II).
MINCIUNEÁ, minciunele, s. f. (Mai ales la pl.) Minciună (II).
MINCIUN├Ź, minciunesc, vb, IV. Tranz. (Neobi╚Önuit) A min╚Ťi, a ├«n╚Öela. A minciunii lumea s─â-╚Öi r├«d─â de lesne-crez─âtori. C. PETRESCU, R. DR. 136.
minciune├í/minciun├şc─â s. f., art. minciune├íua/minciun├şca, g.-d. art. minciun├ęlei; pl. minciun├ęle, art. minciun├ęlele
minciun├ş (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. minciun├ęsc, imperf. 3 sg. minciune├í; conj. prez. 3 s─â minciune├ísc─â
minciun├şc─â v. minciune├í
minciune├í/minciun├şc─â s. f., art. minciune├íua/minciun├şca, g.-d. art. minciun├ęlei; pl. minciun├ęle
minciun├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. minciun├ęsc, imperf. 3 sg. minciune├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. minciune├ísc─â
MINCIUNE├ü s. minciun─â, minciunic─â, scovard─â, usc─â╚Ťea, usc─â╚Ťic─â, (Transilv. ╚Öi Ban.) pancov─â, (prin Ban. ╚Öi sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A m├óncat o ~.)
MINCIUN├Ź vb. v. min╚Ťi.
MINCIUN├ŹC─é s. v. minciun─â.
MINCIUNE├ü ~├ęle f. (diminutiv de la minciun─â) 1) Minciun─â nevinovat─â. 2) Produs de cofet─ârie preparat din felii de aluat nedospit ╚Öi pr─âjit ├«n mult─â gr─âsime; usc─â╚Ťic─â. /minciun─â + suf. ~ea
A MINCIUN├Ź ~├ęsc 1. tranz. pop. A induce ├«n eroare, recurg├ónd la minciuni; a min╚Ťi; a ├«n╚Öela. 2. intranz. A umbla cu minciuni. /Din minciun─â
minc─şune├í ╚Öi -n├şc─â f., pl. ele (dim. d. minc─şun─â). Est. Un fel de pr─âjitur─â de cas─â numit─â ├«n vest usc─â╚Ťea.
MINCIUNEA s. minciun─â, minciunic─â, scovard─â, usc─â╚Ťea, usc─â╚Ťic─â, (Transilv. ╚Öi Ban.) pancov─â, (prin Ban. ╚Öi sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A m├«ncat o ~.)
minciuni vb. v. MINȚI.

Minciunea dex online | sinonim

Minciunea definitie

Intrare: minciunea
minciunea substantiv feminin
minciunic─â substantiv feminin
Intrare: minciuni
minciuni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a